- Zonapsi – Povesti terapeutice –
Bucuresti
Viata prin ochii psihoterapeutului…
Sunt psihoterapeut….Un psihoterapeut intr-un surogat de metropola, in care nimic nu-i functional, in care pana si traficul infernal a devenit imprevizibil, in care orice initiativa ai avea, in orice directie sau orice domeniu , devine dezarmant de dificil de realizat….
Va intrebati ce ar putea oare sa scrie un psihoterapeut intr-o revista “glossy” ?
Ar putea scrie multe….Ar putea scrie despre viata, despre povestile ei care, mai devreme sau mai tarziu, pot ajunge oricare pe fotoliul psihoterapiei.
Despre asta voi scrie…
Nu sunt singura care va ofera “sfaturi” despre cum putem diminua stress-ul de zi cu zi, despre cum putem “dealui” cu toate obstacolele cotidiene,despre cum putem face fata nebuniei in care ne invartim. Gem revistele de articole despre tehnici eficiente despre aceste subiecte, tarabele sunt invadate de carti, de la cele laxativ-comerciale pana la adevarate tratate de sofrologie.
Ne-ar placea fara indoiala sa reusim sa fim la fel de imperturbabili ca si Phileas Fogg, sa atingem echilibrul interior unui Dalai-Lama, dar acest lucru pare atat de greu….Pare…!
Ma tot intreb, de ceva timp, ce s-ar fi intamplat daca Hans Selye nu ar fi inventat, in anul 1949, termenul conceptual de “stress psihic”? Cum naiba ne-am fi numit ,noi toti astazi? Si cum ne-am fi simtit?
Daca sunteti prea ocupati, prea preocupati,prea grabiti,prea absorbiti de viata si nu aveti ochi si timp pentru a vedea aceste povesti,(dar aveti se pare timp sa le cititi), vi le voi povesti eu, pentru ca asta este treaba mea…sa vad…sa ascult…sa observ…sa spun povesti…povesti terapeutice…
- I -
Monday, bloody Monday !…..Dis de dimineata…ceasul desteptator – primul element cauzator de stress instantaneu din lungul sir cu care urmeaza sa te confrunti – urla ca un descreierat.Ai putea fi recunoscatoare ca nu ai in colectia pestrita de prieteni, nici macar unul inspirat si informat, care sa-ti faca cadou in acea zi a anului cand mai imbatranesti cu inca un an, unul din ultimile ragnete in materie de ceasuri desteptatoare – sa fi nevoita sa-l alergi prin camera pentru a-l face sa taca .Dar nu esti! Iti incepi ziua urand acel sunet deranjant, printr-o descarcare masiva de adrenalina. Te ridici din pat, cu senzatia stranie ca ai dormit doar cateva minute, si parca mai obosita decat te-ai culcat. La ora 9 trebuie sa fii, musai, la birou. Intalnire foarte importanta cu sefu’… Predare, raport proiect ,care se apropie de final…Iar descarcare de adrenalina, iar stress, numai la gandul ca nu vei ajunge…De ce nu vei ajunge? Pentru ca nici daca ai avea patru maini si un avion cu reactie, nu ai putea sa rezolvi toate ritualurile si toate indatoririle de dimineata la care este supusa o femeie, cu trei job-uri fulltime: mama, sotie, si albinuta 4328 in compania multinationala” X”.
Faci un dus rapid, in 5 minute, pe care nu apuci sa-l savurezi, in timp ce cafeaua se scurge in filtru, (noroc ca nu tre’ s-o pazesti) …sari peste “etapa body lotion”, pentru ca trebuie sa trezesti copiii, pui 2 felii de paine in toster pentru micul dejun…- macar copiii sa beneficieze de un program alimentar normal – fugi sa te machezi un strop pentru a acoperii urmele somnului insuficient si, de ceva timp,urmele anilor in care ai tot marsat intr-un ritm infernal….A, era sa uit!…Ce tinuta adoptam azi? Desi te-ai gandit de cu o seara inainte cum o sa te imbraci, brusc, in lumina zilei care tocmai a inceput ( fara sa te intrebe si pe tine daca esti deacord ), totul pare nepotrivit si garderoba zilei trebuie regandita. Grea treaba….
Agitatie, haine aruncate haotic, injuraturi (in gand sau cu voce tare). Iar adrenalina si stress.
A, iar era sa mai uit ceva….in drum spre birou, dupa ce lasi copiii la scoala, trebuie, musai, sa te opresti la Megga Image, sa-ti cumperi hrana pentru pranz, ca esti la cura de slabire si nu poti sa imparti frateste cu colegii vesnica pizza delivery, infulecata in putinele minute care au inlocuit demult pauza de pranz, sau si mai grav, vreo shaorma plina de sosuri si maioneze, “moartea ficatului si a siluetei”!
PANICA!!!
Cum sa faci toate astea pana la 9 fara 10? Si asta in traficul infernal care te asteapta ranjind afara? Pentru ca iti trebuie minimum 10 minute inainte de intalnirea cu sefu’ sa te “aduni”! Si-ar mai trebui sa-ti golesti mintea ,un pic ,in timp ce conduci, pentru a le oferi copiilor o mica particica din mamica lor pentru a le asculta problemele….caci intrebari nu mai au de mult….de cand tot nu au primit raspunsuri deoarece tocmai ce-ti suna telefonul….
Pai, nu prea ai cum sa o scoti la capat si ajungi la birou la 9.30. Sefu’ a plecat deja. A lasat un mesaj la secretara cum ca te-a “reprogramat” pentru ora 18.30.Deci, vei sta peste program! Si cine duce copiii la inot? Iar stress si adrenalina. Si este doar o zi oarecare….cu nimic mai speciala decat altele….
Sfatul psihoterapeutului :
O dimineata obisnuita… prima, din restul diminetilor ce au sa vina…Depinde doar de tine daca vei continua asa…Nu esti singura care traieste asa (asta daca te consoleaza proverbul” sa moara si capra vecinului”). Majoritatea traieste asa. Dar oare este bine? Te-ai intrebat de ce se intampla lucrurile asa? Te-ai gandit cum sa faci sa nu mai fie asa? Te-ai intrebat vreodata “cine” sunt adrenalina si stress-ul?
Stress, asta-i viata! Orice informatie, orice stimul declansaza in fiecare dintre noi o reactie. Ansamblul acestor reactii constitue un raspuns de adaptare al carui scop este sa ne mentina echilibrul vital in functie de evenimentele traite. In consecinta, o buna utilizare a stress-ului inseamna a avea o reactie fiziologica, emotionala si psihologica necesara actiunii, urmata de o suficienta perioada de recuperare. Cand starea de stress devine cronica, se instaleaza oboseala, depresia, mai ales cand subiectul intra in faza de epuizare. Atunci intervine recursul la substante ”miracol” : tutun, alcool, cafea, dar si tranchilizante. Calitatea vietii se degradeaza datorita alimentatiei haotice, reducerii timpului de somn, raririi actelor sexuale dar, mai ales, a lipsei ,cu desavarsire, a empatiei in sanul familiei si relationarilor emotionale ,atat de necesare mentinerii echilibrului interior.
Sustinerea din partea familiei, si in special a sotului, este singura solutie pentru dobandirea unor competente, pentru a face fata stress-ului, in acest caz.
Stress-ul este o obisnuinta. Prin urmare, pentru ameliorarea problemei se impune o schimbare a obisnuintelor, altfel spus, adoptarea unor conduite emotionale, cognitive si comportamentale diferite de cele care mentin cercul vicios. In cazul nostru impartirea responsabilitatilor cu sotul ( peste care nu am dat in dimineata obisnuita,oricat l-am cautat printre randuri – poate cafeaua din filtru sa fie singura dovada a existentei lui ), precum si responsabilizarea copiilor.
Chiar daca “altruismul” in forma lui pura, este o utopie….(nu exista altruism pur – fara nici un beneficiu secundar ),atunci cand ne dorim sa fim altruiste in ceea ce priveste familia noastra cel putin….trebuie mai intai de toate sa fim egoiste…Stiu, pare un non-sens…Nu putem sa sa-i ajutam cu adevarat pe cei dragi, nu putem fii “acolo” pentru ei cand au cu adevarat nevoie de noi,decat daca ne este bine, daca detinem acel echilibru interior de care tot vorbim, doar daca am stiut sa fim putin egoiste si nu ne-am irosit toate resursele in incercarea de a fi plenipotentiale. Prioritizarea indatoririlor, impartirea sarcinilor, difuzarea responsabilitatilor, reprezinta conditia sine-qua-non pentru noi – cele ce ne oferim sa le facem pe toate…ca mai apoi sa pozam in victime – si implicit sa clacam.
Bucuresti
Viata prin ochii psihoterapeutului…
Sunt psihoterapeut….Un psihoterapeut intr-un surogat de metropola, in care nimic nu-i functional, in care pana si traficul infernal a devenit imprevizibil, in care orice initiativa ai avea, in orice directie sau orice domeniu , devine dezarmant de dificil de realizat….
Va intrebati ce ar putea oare sa scrie un psihoterapeut intr-o revista “glossy” ?
Ar putea scrie multe….Ar putea scrie despre viata, despre povestile ei care, mai devreme sau mai tarziu, pot ajunge oricare pe fotoliul psihoterapiei.
Despre asta voi scrie…
Nu sunt singura care va ofera “sfaturi” despre cum putem diminua stress-ul de zi cu zi, despre cum putem “dealui” cu toate obstacolele cotidiene,despre cum putem face fata nebuniei in care ne invartim. Gem revistele de articole despre tehnici eficiente despre aceste subiecte, tarabele sunt invadate de carti, de la cele laxativ-comerciale pana la adevarate tratate de sofrologie.
Ne-ar placea fara indoiala sa reusim sa fim la fel de imperturbabili ca si Phileas Fogg, sa atingem echilibrul interior unui Dalai-Lama, dar acest lucru pare atat de greu….Pare…!
Ma tot intreb, de ceva timp, ce s-ar fi intamplat daca Hans Selye nu ar fi inventat, in anul 1949, termenul conceptual de “stress psihic”? Cum naiba ne-am fi numit ,noi toti astazi? Si cum ne-am fi simtit?
Daca sunteti prea ocupati, prea preocupati,prea grabiti,prea absorbiti de viata si nu aveti ochi si timp pentru a vedea aceste povesti,(dar aveti se pare timp sa le cititi), vi le voi povesti eu, pentru ca asta este treaba mea…sa vad…sa ascult…sa observ…sa spun povesti…povesti terapeutice…
- I -
Monday, bloody Monday !…..Dis de dimineata…ceasul desteptator – primul element cauzator de stress instantaneu din lungul sir cu care urmeaza sa te confrunti – urla ca un descreierat.Ai putea fi recunoscatoare ca nu ai in colectia pestrita de prieteni, nici macar unul inspirat si informat, care sa-ti faca cadou in acea zi a anului cand mai imbatranesti cu inca un an, unul din ultimile ragnete in materie de ceasuri desteptatoare – sa fi nevoita sa-l alergi prin camera pentru a-l face sa taca .Dar nu esti! Iti incepi ziua urand acel sunet deranjant, printr-o descarcare masiva de adrenalina. Te ridici din pat, cu senzatia stranie ca ai dormit doar cateva minute, si parca mai obosita decat te-ai culcat. La ora 9 trebuie sa fii, musai, la birou. Intalnire foarte importanta cu sefu’… Predare, raport proiect ,care se apropie de final…Iar descarcare de adrenalina, iar stress, numai la gandul ca nu vei ajunge…De ce nu vei ajunge? Pentru ca nici daca ai avea patru maini si un avion cu reactie, nu ai putea sa rezolvi toate ritualurile si toate indatoririle de dimineata la care este supusa o femeie, cu trei job-uri fulltime: mama, sotie, si albinuta 4328 in compania multinationala” X”.
Faci un dus rapid, in 5 minute, pe care nu apuci sa-l savurezi, in timp ce cafeaua se scurge in filtru, (noroc ca nu tre’ s-o pazesti) …sari peste “etapa body lotion”, pentru ca trebuie sa trezesti copiii, pui 2 felii de paine in toster pentru micul dejun…- macar copiii sa beneficieze de un program alimentar normal – fugi sa te machezi un strop pentru a acoperii urmele somnului insuficient si, de ceva timp,urmele anilor in care ai tot marsat intr-un ritm infernal….A, era sa uit!…Ce tinuta adoptam azi? Desi te-ai gandit de cu o seara inainte cum o sa te imbraci, brusc, in lumina zilei care tocmai a inceput ( fara sa te intrebe si pe tine daca esti deacord ), totul pare nepotrivit si garderoba zilei trebuie regandita. Grea treaba….
Agitatie, haine aruncate haotic, injuraturi (in gand sau cu voce tare). Iar adrenalina si stress.
A, iar era sa mai uit ceva….in drum spre birou, dupa ce lasi copiii la scoala, trebuie, musai, sa te opresti la Megga Image, sa-ti cumperi hrana pentru pranz, ca esti la cura de slabire si nu poti sa imparti frateste cu colegii vesnica pizza delivery, infulecata in putinele minute care au inlocuit demult pauza de pranz, sau si mai grav, vreo shaorma plina de sosuri si maioneze, “moartea ficatului si a siluetei”!
PANICA!!!
Cum sa faci toate astea pana la 9 fara 10? Si asta in traficul infernal care te asteapta ranjind afara? Pentru ca iti trebuie minimum 10 minute inainte de intalnirea cu sefu’ sa te “aduni”! Si-ar mai trebui sa-ti golesti mintea ,un pic ,in timp ce conduci, pentru a le oferi copiilor o mica particica din mamica lor pentru a le asculta problemele….caci intrebari nu mai au de mult….de cand tot nu au primit raspunsuri deoarece tocmai ce-ti suna telefonul….
Pai, nu prea ai cum sa o scoti la capat si ajungi la birou la 9.30. Sefu’ a plecat deja. A lasat un mesaj la secretara cum ca te-a “reprogramat” pentru ora 18.30.Deci, vei sta peste program! Si cine duce copiii la inot? Iar stress si adrenalina. Si este doar o zi oarecare….cu nimic mai speciala decat altele….
Sfatul psihoterapeutului :
O dimineata obisnuita… prima, din restul diminetilor ce au sa vina…Depinde doar de tine daca vei continua asa…Nu esti singura care traieste asa (asta daca te consoleaza proverbul” sa moara si capra vecinului”). Majoritatea traieste asa. Dar oare este bine? Te-ai intrebat de ce se intampla lucrurile asa? Te-ai gandit cum sa faci sa nu mai fie asa? Te-ai intrebat vreodata “cine” sunt adrenalina si stress-ul?
Stress, asta-i viata! Orice informatie, orice stimul declansaza in fiecare dintre noi o reactie. Ansamblul acestor reactii constitue un raspuns de adaptare al carui scop este sa ne mentina echilibrul vital in functie de evenimentele traite. In consecinta, o buna utilizare a stress-ului inseamna a avea o reactie fiziologica, emotionala si psihologica necesara actiunii, urmata de o suficienta perioada de recuperare. Cand starea de stress devine cronica, se instaleaza oboseala, depresia, mai ales cand subiectul intra in faza de epuizare. Atunci intervine recursul la substante ”miracol” : tutun, alcool, cafea, dar si tranchilizante. Calitatea vietii se degradeaza datorita alimentatiei haotice, reducerii timpului de somn, raririi actelor sexuale dar, mai ales, a lipsei ,cu desavarsire, a empatiei in sanul familiei si relationarilor emotionale ,atat de necesare mentinerii echilibrului interior.
Sustinerea din partea familiei, si in special a sotului, este singura solutie pentru dobandirea unor competente, pentru a face fata stress-ului, in acest caz.
Stress-ul este o obisnuinta. Prin urmare, pentru ameliorarea problemei se impune o schimbare a obisnuintelor, altfel spus, adoptarea unor conduite emotionale, cognitive si comportamentale diferite de cele care mentin cercul vicios. In cazul nostru impartirea responsabilitatilor cu sotul ( peste care nu am dat in dimineata obisnuita,oricat l-am cautat printre randuri – poate cafeaua din filtru sa fie singura dovada a existentei lui ), precum si responsabilizarea copiilor.
Chiar daca “altruismul” in forma lui pura, este o utopie….(nu exista altruism pur – fara nici un beneficiu secundar ),atunci cand ne dorim sa fim altruiste in ceea ce priveste familia noastra cel putin….trebuie mai intai de toate sa fim egoiste…Stiu, pare un non-sens…Nu putem sa sa-i ajutam cu adevarat pe cei dragi, nu putem fii “acolo” pentru ei cand au cu adevarat nevoie de noi,decat daca ne este bine, daca detinem acel echilibru interior de care tot vorbim, doar daca am stiut sa fim putin egoiste si nu ne-am irosit toate resursele in incercarea de a fi plenipotentiale. Prioritizarea indatoririlor, impartirea sarcinilor, difuzarea responsabilitatilor, reprezinta conditia sine-qua-non pentru noi – cele ce ne oferim sa le facem pe toate…ca mai apoi sa pozam in victime – si implicit sa clacam.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu