Criza economica mondiala in spatiul carpato-danubiano-pontic....
...intre realitate si autocastrare psihologica...
Vine criza….Vine!…Vine!….Si-a venit!!! Asa cum vine orice intamplare in care crezi cu adevarat…Ca si o superstitie proasta…De ce ti-e frica nu scapi!
Au trecut zile multe... si stiri nenumarate... si zeci de seri cu “talk-shoaie”...si ziare morbide... si nopti nedormite de griji... si discutii inevitabile si interminabile... Si ce sa vezi? Predictia s-a adeverit! Pana si-n textele lui Nostradamus, daca vom cauta cu simt de raspundere, vom gasi evident “Marea Criza economica”! Si pentru ca toata suflare omeneasca stie si pentru ca toti o asteptam cu infrigurare si pentru ca “Cine cauta gaseste intotdeauna”, iata-ne pe toti, popandai nefericiti, scaldandu-ne si inecandu-ne in iminenta criza cu care am fost vaccinati si intoxicati! Si am putea fi fericiti, dupa psihologia romaneasca traditionala ”Sa moara si capra vecinului”, ca pana si americanii, de data asta, se scalda in aceleasi laturi ca si noi, traverseaza aceleasi ape tulburi. Macar pentru asta am putea sa fim mandrii! Ca tot am asteptat juma’ de secol sa devenim al 51-lea stat american! Macar americanii au apucat cateva zeci de ani de “trai pe vatrai”, s-au bucurat ceva timp de viata de plastic, adica platita cu plastic, s-au lafait in spatii locative generoase in regim morgage cateva decenii, savurand sentimentul proprietatii si al prosperitatii, au apucat sa se imbete cu iluzia ...Pe cand noi, ne-am dezghetat si noi de vreo 3 ani, nici macar suficient cat sa ne vindem sufletul convingator. Faust-ul mioritic a prins si el doua trei credite de nevoi personale. A dobandit o colectie de cinci pantofi, doua posete, un robot de bucatarie bengos, un zambet de portelan de vreo 5.000 de euro, eventual un mobil de fitza, poate niste silicoane, un tractor de rupe gura satului sau poate un loc de veci pe care, tot cu credit, a inaltat un mic palat impresionant, obligatoriu placat in marmura neagra, plus crucea de pe care zambeste deja poza propietarului inca in viata. Si...BOOM, adica BUF...A venit doamna criza! Scurt si convingator! Nedrept de scurt! O iluzie merita traita daca dureaza macar pana apuci sa te ametesi cu ea. Altfel, se transforma in modalitate super-eficienta de tortura...
Si daca tot traim certitudinea crizei...si nu stim ce sa facem si nici ce ne asteapta, societatea moderna ne-a invatat unde sa cautam raspunsuri... in statistica. Raspunsuri, in care eu personal ( ca si cum exista si un eu impersonal) nu cred, dar pe care nici nu le pot ignora. Si americanii, bunutzii de ei, au calculat statistic durata si consecintele tuturor crizelor economice mondiale prin care a trecut omenirea pana acum ( bad luck – nu suntem unica generatie...speciala...nici macar sub acest aspect) incluzand si marele crash din ’29, care a durat 43 de luni, dar al carui sfarsit a coincis cu declansarea celui de-al doilea Razboi Mondial. Astfel, au ajuns la concluzia ca durata medie estimata a crizei ce ne paste, nu poate depasi 14 luni. Ceea ce nu-i chiar atat de inspaimantator, cum preconizeaza toti analistii economici, daca intr-adevar ne lasam convinsi ca traversam o criza de anvergura. Dar nici foarte linistitor, daca luam in calcul ca intr-un an si mai bine se poate ”muri” de tot( daca-mi permite-ti pleonasmul), fara sanse prea mari de a reinvia din propria-ti cenusa.
Totul depinde de perspectiva...De cum percepi lucrurile...De cum vezi realitatea... Dar despre care realitate vorbim? Chiar intre doua persoane care stau linistite de vorba exista trei realitati...trei perpective, functie de “scaunul” in care se afla fiecare... Astfel, un alt obiect din proximitate, este vizualizat diferit din cele doua pozitii pe care le ocupa cei doi si aceste perspective sunt complet diferite fata de realitatea obiectului in sine. Iata cum deodata, intr-o situatie absolut banala, coexista trei realitati! Cate realitati putem percepe la nivel mondial, fata de catastrofala criza pe care suntem obligati sa o trecem noi si copiii nostri?
Si apoi mai depine de credintele proprii, de expectatii, de asteptari...De cat de manipulabili suntem, de cat de mioritico-fatalista este psihologia proprie, de cat de mult focusam, ca si mentalitate, pe gaura covrigului, pe jumatatea goala a paharului...pe drobul de sare care o sa cada....
In Romania lumea pare mai isterizata decat oriunde...vine criza...vine sfarsitul lumii...exclusiv prin TV, cea mai mare forma de manipulare in masa din istorie, ne sunt transmise doar aceste angoase... Informarea excesiva si pe ” o mie ” de canale, paveaza cu bune intentii drumul spre haos. Daca ne uitam mai atent, ne dam seama ca se actioneaza, uneori in mod hazardat, doar pe baza a ceea ce se crede ca urmeaza sa se intample. Nu se mira nimeni de diferenta dintre stirile din media si realitatea din supermarket-uri si de pe strazi?
Eu cred ca se exagereaza nepermis de mult cand vine vorba de aceasta criza economica. Si asta pentru ca suntem prea mici ca sa ne luam atat de tare in serios! Economia noastra este mult prea subdezvoltata si axata doar pe supravietuire! Nu are cum sa fie lovita de criza economica mondiala. Putinele companii si corporatii ce fac parte din angrenajul economic mondial vor fi cu siguranta afectate...Insa o astfel de criza ar trebui sa fie o oportunitate pentru omul de rand. In loc sa ne bucuram ca scad preturile la imobiliare, la materialele de constructii, la masini, la alimente...(toate umflate artificial)...ne preocupam doar de fatalitate...Unde este logica? Romania are o datorie externa mica in comparatie cu alta tari, iar rezerva valutara este mai mult decat confortabila. Unde sunt riscurile pentru omul de rand? Credeti ca vor fi concediati invatatorii, politistii, bugetarii? Medicii isi vor pierde clientii? Farmacistii vor ramane cu medicamentele? Cizmarii nu vor avea ce sa pingeleasca, mecanicii-auto ce sa repare, brutarii cui sa vanda painea? Haideti sa fim seriosi! Aceasta isterie va provoca poate doar a posteriori, o criza economica. Pentru ca, amenintati de “zile negre ce va sa vina”, oamenii, din ratiuni conservatoare, vor opri circulatia fireasca a banului si astfel intr-adevar se va declansa o criza la nivel global.
Dar si din punctul asta de vedere suntem privilegiati. Ca si natie post-comunista avem intiparit obiceiul de a face provizii de camara...caci nu se stie niciodata...Sa fie acolo! Nici dupa aproape 20 de ani, nu am scapat de meteahna “congelatorului ticsit de carne”, a box-ului intreg de zahar, faina, orez, a sacilor de ceapa si cartofi de peste iarna, a rezervei de ulei si hartie igienica, ca si cum de maine nu le-am mai gasi never-ever. Iar acum, cand criza s-a anuntat cu surle si trambite...neinvitata, aceasta meteahna devine colacul de salvare “Made in Romania”, pe care nu l-au luat in considerare cei ce au “regizat” acest eveniment, ce se vrea mondial. Banii continua sa circule firesc in Romania, nelasand criza sa se instaleze...Romanu’ e dat dracu’ ! Si asta puteti constata cu totii....Statistic, cheltuielile de sfarsit de an, in plina criza economica, au batut toate recordurile. Pana si Targul de carte a avut incasari ireale...( o bila alba, ce m-a impresionat chiar si pe mine)
Iar daca v-ati lansat deja in criza...si simtiti ca o traiti in vre-un fel sau altul, ati putea macar sa incercati sa va identificati cu una din cele cateva tipologii de personaje pe care le-a dezvoltat societatea inceputului de mileniu III si implicit Marea criza mondiala. Si odata identificati sa gasiti solutiile traversarii acesteia, cu cat mai putine costuri psihologice.
Toata lumea a devenit experta in premonitii economice, in piete globale, in speculatii bursiere si analize financiare. Eu sunt de parere ca pot vorbi despre acest subiect doar cunoscatorii, cei care cu adevarat inteleg fenomenul...in nici un caz eu...Dar daca maseuza mea stie exact ce va urma, florareasa din coltul strazii este preocupata de subiect, bunica mea urmareste, mai nou bursa de la New-York in comparatie cu cea de la Tokio, iar samponeza de la salon vorbeste despre cotatiile Bancii Mondiale, mi-am permis si eu sa scriu parerea mea despre “aici si acum”, despre cateva tipuri de comportament uman ce-si fac reprezentatia in Romania inceputului de an 2009. Sunt curioasa, peste ani, cat de departe am fost de adevar! Inspirata si din clasificarile care circula pe net, am gasit 7 “roluri” interpretate inconstient de romani, independent de statutul social, material sau intelectual al acestora:
· Realistul ingamfat:
Cel care este la curent cu toate stirile de pe piata financiara. Actioneaza cumpatat si stie sa isi asume riscurile. E genul care, isi va depune economiile in mai multe banci si in mai multe monede Ron, Euro si Dolari,convins ca astfel va ramane solvabil. Este cel care va traversa criza absolut neutru. Nu va pierde si nu va castiga! Dar va dormi bine noaptea...Pentru ca are impresia ca detine controlul asupra situatiei.
· Optimistul speculant:
Este cel mai bine informat. Detine informatii in avanpremiera. Ba mai mult, e un promotor al actiunii si ii indeamna si pe cei din jurul lui sa nu stea cu mainile in san. Vede oportunitati acolo unde altii vad doar pericol. E genul care isi scoate banii din banca, asteapta sa scada preturile si cumpara actiuni, proprietati, aur, chilipiruri, orice... Priveste criza ca pe o afacere profitabila. Speculantul care va iesi in avantaj...cel care se va imbogatii in urma crizei.
· Nevroticul badaran :
Nervosul este cel care face sa zboare lucrurile, care se lamenteaza, care tranteste usile si injura de fiecare data cand asculta stirile sau talk-shoaiele de seara. Frustrarile de orice natura, mai vechi sau mai noi, nu vor intarzia sa iasa la suprafata.Va avea pretexte cu carul sa-si bata copiii, sa-si umilesca nevasta si sa dezvolte isterii pentru ca are ghinionul sa traverseze criza economica. Si-n felul acesta, chiar o va traversa! E plin pamantul de astfel de specimene umane. E inflatie! Acestia sunt marii perdanti, adevaratele victime ale crizei!
Pesimistul religios:
Actioneaza lent si, in general, adopta spiritul de turma. E la curent cu faptul ca Papa Benedict al XVI-lea a fost primul care a prezis criza sistemului financiar global, în anii în care era doar cardinal. E resemnat si crede ca oricum ar incerca sa se fereasca de efectele crizei, tot nu va reusi. Daca ar fi dupa el, si-ar scoate toti banii de la banca si i-ar tine acasa. Va face economii drastice, va lasa ocaziile sa treaca pe langa el si va traversa criza paralizat de frica.Dar se va ruga. Psihologia tipica a victimei sigure.
· Ignorantul miserupist:
Il doare in portofel de criza. Nici macar acolo. Oricum nu are prea multe proprietati sau depozite de bani sau valori. Chiar se distreaza pe seama intregii situatii. Uneori se bucura de venirea crizei. In zilele mai negre spera ca toata lumea sa dea faliment ca ” oricum toti sunt niste hoti “. Nu a avut mare lucru, deci nici nu prea are ce sa piarda. Nu se ia in serios nici pe el, nici criza...Va fi foarte putin afectat, spre deloc. Dar nici nu va intelege nimic din fenomen.
· Panicosul pur-sange romanesc :
Genul de om care sta ca pe ace, nu doarme noaptea de griji, se agita de parca i-a sunat ceasul si asteapta ca cei din jur sa vina cu o solutie salvatoare. In cazul cel mai fericit, dupa panica urmeaza calmarea, trasul sufletului si constientizarea penibilului. Dar sigur va povesti nepotilor ce mari incercari a traversat el in viata aceasta. Probabil va face cumparaturi compulsiv, sa-l prinda criza cu camara plina. In felul acesta va participa la marea fentare romaneasca a crizei. Noroc ca suntem un popor preponderent panicos din fire!
· Depresivul fericit:
Este cel care va dezvolta repede, repede o depresie, fericit ca are cu adevarat un motiv serios de data asta. Nu sunt impotriva eschivei in situatiile absurde, dar daca devine un obicei si un mod de viata, prefer sa stau departe de astfel de oameni. Cu suficiente beneficii secundare dupa urma depresiei, va traversa relativ satisfacut criza. Mai greu va fi sa-si inventeze alte pretexte de depresie dupa ce acesta (criza mondiala) se va sfarsi.
Dumneavoastra va regasiti in vreuna din tipologii?
Si chiar daca toti traversam aceasta criza intr-un fel sau altul si suntem constienti ca suntem legati inevitabil de lumea exterioara, ar trebui sa invatam sa ne dezvoltam interiorul, pentru a reusi sa ne adaptatam...Este prima masura pe care ar trebui sa o luam! And life will go on !
Sfatul psihoterapeutului:
În primul rând eu nu cred că este o criză, e mai mult de atât. Este o depresie generala. Cu totii avem zile proaste. Cu totii avem chiar si perioade proaste. Dar intotdeauna reusim sa le depasim. Acum, se pare ca ne-a lovit criza economica mondiala. Deci o perioada catastrofala. Tot mapamondul nu facem altceva decat sa se intreabe ce o sa facem peste cateva luni? Ce o sa facem daca nu mai avem locuri de munca? Ce o sa facem atunci cand nu o sa ne mai putem plati facturile? In general ne intreabam ce o sa facem? Totul la viitor. Nimic despre prezent. Ne gandim atat de mult la viitor incat uitam prezentul. Dar de ce nu ne punem problema ce sa facem acum? Ce sa facem acum la serviciu? Cum sa ne descurcam mai bine acum? Daca ne facem bine treaba azi, cu siguranta ca si peste catva timp acel "ce o sa ma fac" ingrijorator va fi trecut cu bine. Pentru ca un lucru bine facut acum ne va ajuta enorm in viitor. Ne-am tot jucat cu banii din viitor si acum suportam consecintele. Totul e in criza pentru ca viitorul a inceput sa ajunga in prezent. Si a venit scadenta. Si nu e nimeni sa plateasca.
Romania a trait o starea permanenta de criza in ultimele doua decenii. Cumva a depasit probleme de ordin financiar, fiscal, energetic, administrativ, cu care s-a confruntat altfel, diferit de alte tari. In tot acest timp, ne-am descurcat. Asa de bine, incat smecheria a devenit sinonimul reusitei. Or, slabiciunile noastre actuale, mai accentuate decat ale altor natii, cred ca sunt generate tocmai de faptul ca romanul se bazeaza pe “a se descurca”, inainte de “a construi”, “a gandi”, “a munci”. Mai mult decat atat, eu cred ca nici n-ar trebui sa incercam sa depasim criza, sa “ne descurcam” si de data asta, ci mai degraba sa o lasam sa ne invete cum sa ne schimbam. Crize de toate felurile au fost multe in Romania, dar nici una nu si-a atins scopul, nu s-a finalizat pentru a genera si efecte pozitive, de durata...nici una nu ne-a schimbat mentalitatea mioritica. Nu, cursul euro e problema , nici criza mondiala si nici macar gaura neagra de la Geneva . Sa fim seriosi , pe-astea o sa le depasim. Nimic nu-i pentru totdeauna! Altceva atenteaza la fiinta noastra nationala ...
Istoria ne arata cum crizele reusesc sa curate sistemul, sa inlature partile negative, sa omoare ceea ce nu mai functioneaza. In schimbul necazurilor pe care le produc crizele elibereaza noul, energiile pozitive si creativitatea. Schimbarile sunt imperios necesare uneori...Sutul in posterior se transforma in elan benefic, in pas costructiv inainte, intr-un nou inceput.
Si daca aruncam o privire retrospectiva, atat in istoria omenirii, cat si in istoria personala a fiecaruia dintre noi, vom realiza ca toate “crizele” prin care am trecut, toate necazurile si escurile s-au dovedit, pana la urma a fi evenimente cu adevarat pozitive si benefice. În orice lucru rau exista cel putin o oportunitate. Dacă o să fim suficienţi de spontani şi inteligenţi şi o să ştim sa folosim aceste oportunităţile , daca vom reusi sa invatam din greseli, s-ar putea ca după ieşirea din criză să ne trezim mai bogaţi şi mai relaxaţi. Si cu siguranta mai destepti!
...intre realitate si autocastrare psihologica...
Vine criza….Vine!…Vine!….Si-a venit!!! Asa cum vine orice intamplare in care crezi cu adevarat…Ca si o superstitie proasta…De ce ti-e frica nu scapi!
Au trecut zile multe... si stiri nenumarate... si zeci de seri cu “talk-shoaie”...si ziare morbide... si nopti nedormite de griji... si discutii inevitabile si interminabile... Si ce sa vezi? Predictia s-a adeverit! Pana si-n textele lui Nostradamus, daca vom cauta cu simt de raspundere, vom gasi evident “Marea Criza economica”! Si pentru ca toata suflare omeneasca stie si pentru ca toti o asteptam cu infrigurare si pentru ca “Cine cauta gaseste intotdeauna”, iata-ne pe toti, popandai nefericiti, scaldandu-ne si inecandu-ne in iminenta criza cu care am fost vaccinati si intoxicati! Si am putea fi fericiti, dupa psihologia romaneasca traditionala ”Sa moara si capra vecinului”, ca pana si americanii, de data asta, se scalda in aceleasi laturi ca si noi, traverseaza aceleasi ape tulburi. Macar pentru asta am putea sa fim mandrii! Ca tot am asteptat juma’ de secol sa devenim al 51-lea stat american! Macar americanii au apucat cateva zeci de ani de “trai pe vatrai”, s-au bucurat ceva timp de viata de plastic, adica platita cu plastic, s-au lafait in spatii locative generoase in regim morgage cateva decenii, savurand sentimentul proprietatii si al prosperitatii, au apucat sa se imbete cu iluzia ...Pe cand noi, ne-am dezghetat si noi de vreo 3 ani, nici macar suficient cat sa ne vindem sufletul convingator. Faust-ul mioritic a prins si el doua trei credite de nevoi personale. A dobandit o colectie de cinci pantofi, doua posete, un robot de bucatarie bengos, un zambet de portelan de vreo 5.000 de euro, eventual un mobil de fitza, poate niste silicoane, un tractor de rupe gura satului sau poate un loc de veci pe care, tot cu credit, a inaltat un mic palat impresionant, obligatoriu placat in marmura neagra, plus crucea de pe care zambeste deja poza propietarului inca in viata. Si...BOOM, adica BUF...A venit doamna criza! Scurt si convingator! Nedrept de scurt! O iluzie merita traita daca dureaza macar pana apuci sa te ametesi cu ea. Altfel, se transforma in modalitate super-eficienta de tortura...
Si daca tot traim certitudinea crizei...si nu stim ce sa facem si nici ce ne asteapta, societatea moderna ne-a invatat unde sa cautam raspunsuri... in statistica. Raspunsuri, in care eu personal ( ca si cum exista si un eu impersonal) nu cred, dar pe care nici nu le pot ignora. Si americanii, bunutzii de ei, au calculat statistic durata si consecintele tuturor crizelor economice mondiale prin care a trecut omenirea pana acum ( bad luck – nu suntem unica generatie...speciala...nici macar sub acest aspect) incluzand si marele crash din ’29, care a durat 43 de luni, dar al carui sfarsit a coincis cu declansarea celui de-al doilea Razboi Mondial. Astfel, au ajuns la concluzia ca durata medie estimata a crizei ce ne paste, nu poate depasi 14 luni. Ceea ce nu-i chiar atat de inspaimantator, cum preconizeaza toti analistii economici, daca intr-adevar ne lasam convinsi ca traversam o criza de anvergura. Dar nici foarte linistitor, daca luam in calcul ca intr-un an si mai bine se poate ”muri” de tot( daca-mi permite-ti pleonasmul), fara sanse prea mari de a reinvia din propria-ti cenusa.
Totul depinde de perspectiva...De cum percepi lucrurile...De cum vezi realitatea... Dar despre care realitate vorbim? Chiar intre doua persoane care stau linistite de vorba exista trei realitati...trei perpective, functie de “scaunul” in care se afla fiecare... Astfel, un alt obiect din proximitate, este vizualizat diferit din cele doua pozitii pe care le ocupa cei doi si aceste perspective sunt complet diferite fata de realitatea obiectului in sine. Iata cum deodata, intr-o situatie absolut banala, coexista trei realitati! Cate realitati putem percepe la nivel mondial, fata de catastrofala criza pe care suntem obligati sa o trecem noi si copiii nostri?
Si apoi mai depine de credintele proprii, de expectatii, de asteptari...De cat de manipulabili suntem, de cat de mioritico-fatalista este psihologia proprie, de cat de mult focusam, ca si mentalitate, pe gaura covrigului, pe jumatatea goala a paharului...pe drobul de sare care o sa cada....
In Romania lumea pare mai isterizata decat oriunde...vine criza...vine sfarsitul lumii...exclusiv prin TV, cea mai mare forma de manipulare in masa din istorie, ne sunt transmise doar aceste angoase... Informarea excesiva si pe ” o mie ” de canale, paveaza cu bune intentii drumul spre haos. Daca ne uitam mai atent, ne dam seama ca se actioneaza, uneori in mod hazardat, doar pe baza a ceea ce se crede ca urmeaza sa se intample. Nu se mira nimeni de diferenta dintre stirile din media si realitatea din supermarket-uri si de pe strazi?
Eu cred ca se exagereaza nepermis de mult cand vine vorba de aceasta criza economica. Si asta pentru ca suntem prea mici ca sa ne luam atat de tare in serios! Economia noastra este mult prea subdezvoltata si axata doar pe supravietuire! Nu are cum sa fie lovita de criza economica mondiala. Putinele companii si corporatii ce fac parte din angrenajul economic mondial vor fi cu siguranta afectate...Insa o astfel de criza ar trebui sa fie o oportunitate pentru omul de rand. In loc sa ne bucuram ca scad preturile la imobiliare, la materialele de constructii, la masini, la alimente...(toate umflate artificial)...ne preocupam doar de fatalitate...Unde este logica? Romania are o datorie externa mica in comparatie cu alta tari, iar rezerva valutara este mai mult decat confortabila. Unde sunt riscurile pentru omul de rand? Credeti ca vor fi concediati invatatorii, politistii, bugetarii? Medicii isi vor pierde clientii? Farmacistii vor ramane cu medicamentele? Cizmarii nu vor avea ce sa pingeleasca, mecanicii-auto ce sa repare, brutarii cui sa vanda painea? Haideti sa fim seriosi! Aceasta isterie va provoca poate doar a posteriori, o criza economica. Pentru ca, amenintati de “zile negre ce va sa vina”, oamenii, din ratiuni conservatoare, vor opri circulatia fireasca a banului si astfel intr-adevar se va declansa o criza la nivel global.
Dar si din punctul asta de vedere suntem privilegiati. Ca si natie post-comunista avem intiparit obiceiul de a face provizii de camara...caci nu se stie niciodata...Sa fie acolo! Nici dupa aproape 20 de ani, nu am scapat de meteahna “congelatorului ticsit de carne”, a box-ului intreg de zahar, faina, orez, a sacilor de ceapa si cartofi de peste iarna, a rezervei de ulei si hartie igienica, ca si cum de maine nu le-am mai gasi never-ever. Iar acum, cand criza s-a anuntat cu surle si trambite...neinvitata, aceasta meteahna devine colacul de salvare “Made in Romania”, pe care nu l-au luat in considerare cei ce au “regizat” acest eveniment, ce se vrea mondial. Banii continua sa circule firesc in Romania, nelasand criza sa se instaleze...Romanu’ e dat dracu’ ! Si asta puteti constata cu totii....Statistic, cheltuielile de sfarsit de an, in plina criza economica, au batut toate recordurile. Pana si Targul de carte a avut incasari ireale...( o bila alba, ce m-a impresionat chiar si pe mine)
Iar daca v-ati lansat deja in criza...si simtiti ca o traiti in vre-un fel sau altul, ati putea macar sa incercati sa va identificati cu una din cele cateva tipologii de personaje pe care le-a dezvoltat societatea inceputului de mileniu III si implicit Marea criza mondiala. Si odata identificati sa gasiti solutiile traversarii acesteia, cu cat mai putine costuri psihologice.
Toata lumea a devenit experta in premonitii economice, in piete globale, in speculatii bursiere si analize financiare. Eu sunt de parere ca pot vorbi despre acest subiect doar cunoscatorii, cei care cu adevarat inteleg fenomenul...in nici un caz eu...Dar daca maseuza mea stie exact ce va urma, florareasa din coltul strazii este preocupata de subiect, bunica mea urmareste, mai nou bursa de la New-York in comparatie cu cea de la Tokio, iar samponeza de la salon vorbeste despre cotatiile Bancii Mondiale, mi-am permis si eu sa scriu parerea mea despre “aici si acum”, despre cateva tipuri de comportament uman ce-si fac reprezentatia in Romania inceputului de an 2009. Sunt curioasa, peste ani, cat de departe am fost de adevar! Inspirata si din clasificarile care circula pe net, am gasit 7 “roluri” interpretate inconstient de romani, independent de statutul social, material sau intelectual al acestora:
· Realistul ingamfat:
Cel care este la curent cu toate stirile de pe piata financiara. Actioneaza cumpatat si stie sa isi asume riscurile. E genul care, isi va depune economiile in mai multe banci si in mai multe monede Ron, Euro si Dolari,convins ca astfel va ramane solvabil. Este cel care va traversa criza absolut neutru. Nu va pierde si nu va castiga! Dar va dormi bine noaptea...Pentru ca are impresia ca detine controlul asupra situatiei.
· Optimistul speculant:
Este cel mai bine informat. Detine informatii in avanpremiera. Ba mai mult, e un promotor al actiunii si ii indeamna si pe cei din jurul lui sa nu stea cu mainile in san. Vede oportunitati acolo unde altii vad doar pericol. E genul care isi scoate banii din banca, asteapta sa scada preturile si cumpara actiuni, proprietati, aur, chilipiruri, orice... Priveste criza ca pe o afacere profitabila. Speculantul care va iesi in avantaj...cel care se va imbogatii in urma crizei.
· Nevroticul badaran :
Nervosul este cel care face sa zboare lucrurile, care se lamenteaza, care tranteste usile si injura de fiecare data cand asculta stirile sau talk-shoaiele de seara. Frustrarile de orice natura, mai vechi sau mai noi, nu vor intarzia sa iasa la suprafata.Va avea pretexte cu carul sa-si bata copiii, sa-si umilesca nevasta si sa dezvolte isterii pentru ca are ghinionul sa traverseze criza economica. Si-n felul acesta, chiar o va traversa! E plin pamantul de astfel de specimene umane. E inflatie! Acestia sunt marii perdanti, adevaratele victime ale crizei!
Pesimistul religios:
Actioneaza lent si, in general, adopta spiritul de turma. E la curent cu faptul ca Papa Benedict al XVI-lea a fost primul care a prezis criza sistemului financiar global, în anii în care era doar cardinal. E resemnat si crede ca oricum ar incerca sa se fereasca de efectele crizei, tot nu va reusi. Daca ar fi dupa el, si-ar scoate toti banii de la banca si i-ar tine acasa. Va face economii drastice, va lasa ocaziile sa treaca pe langa el si va traversa criza paralizat de frica.Dar se va ruga. Psihologia tipica a victimei sigure.
· Ignorantul miserupist:
Il doare in portofel de criza. Nici macar acolo. Oricum nu are prea multe proprietati sau depozite de bani sau valori. Chiar se distreaza pe seama intregii situatii. Uneori se bucura de venirea crizei. In zilele mai negre spera ca toata lumea sa dea faliment ca ” oricum toti sunt niste hoti “. Nu a avut mare lucru, deci nici nu prea are ce sa piarda. Nu se ia in serios nici pe el, nici criza...Va fi foarte putin afectat, spre deloc. Dar nici nu va intelege nimic din fenomen.
· Panicosul pur-sange romanesc :
Genul de om care sta ca pe ace, nu doarme noaptea de griji, se agita de parca i-a sunat ceasul si asteapta ca cei din jur sa vina cu o solutie salvatoare. In cazul cel mai fericit, dupa panica urmeaza calmarea, trasul sufletului si constientizarea penibilului. Dar sigur va povesti nepotilor ce mari incercari a traversat el in viata aceasta. Probabil va face cumparaturi compulsiv, sa-l prinda criza cu camara plina. In felul acesta va participa la marea fentare romaneasca a crizei. Noroc ca suntem un popor preponderent panicos din fire!
· Depresivul fericit:
Este cel care va dezvolta repede, repede o depresie, fericit ca are cu adevarat un motiv serios de data asta. Nu sunt impotriva eschivei in situatiile absurde, dar daca devine un obicei si un mod de viata, prefer sa stau departe de astfel de oameni. Cu suficiente beneficii secundare dupa urma depresiei, va traversa relativ satisfacut criza. Mai greu va fi sa-si inventeze alte pretexte de depresie dupa ce acesta (criza mondiala) se va sfarsi.
Dumneavoastra va regasiti in vreuna din tipologii?
Si chiar daca toti traversam aceasta criza intr-un fel sau altul si suntem constienti ca suntem legati inevitabil de lumea exterioara, ar trebui sa invatam sa ne dezvoltam interiorul, pentru a reusi sa ne adaptatam...Este prima masura pe care ar trebui sa o luam! And life will go on !
Sfatul psihoterapeutului:
În primul rând eu nu cred că este o criză, e mai mult de atât. Este o depresie generala. Cu totii avem zile proaste. Cu totii avem chiar si perioade proaste. Dar intotdeauna reusim sa le depasim. Acum, se pare ca ne-a lovit criza economica mondiala. Deci o perioada catastrofala. Tot mapamondul nu facem altceva decat sa se intreabe ce o sa facem peste cateva luni? Ce o sa facem daca nu mai avem locuri de munca? Ce o sa facem atunci cand nu o sa ne mai putem plati facturile? In general ne intreabam ce o sa facem? Totul la viitor. Nimic despre prezent. Ne gandim atat de mult la viitor incat uitam prezentul. Dar de ce nu ne punem problema ce sa facem acum? Ce sa facem acum la serviciu? Cum sa ne descurcam mai bine acum? Daca ne facem bine treaba azi, cu siguranta ca si peste catva timp acel "ce o sa ma fac" ingrijorator va fi trecut cu bine. Pentru ca un lucru bine facut acum ne va ajuta enorm in viitor. Ne-am tot jucat cu banii din viitor si acum suportam consecintele. Totul e in criza pentru ca viitorul a inceput sa ajunga in prezent. Si a venit scadenta. Si nu e nimeni sa plateasca.
Romania a trait o starea permanenta de criza in ultimele doua decenii. Cumva a depasit probleme de ordin financiar, fiscal, energetic, administrativ, cu care s-a confruntat altfel, diferit de alte tari. In tot acest timp, ne-am descurcat. Asa de bine, incat smecheria a devenit sinonimul reusitei. Or, slabiciunile noastre actuale, mai accentuate decat ale altor natii, cred ca sunt generate tocmai de faptul ca romanul se bazeaza pe “a se descurca”, inainte de “a construi”, “a gandi”, “a munci”. Mai mult decat atat, eu cred ca nici n-ar trebui sa incercam sa depasim criza, sa “ne descurcam” si de data asta, ci mai degraba sa o lasam sa ne invete cum sa ne schimbam. Crize de toate felurile au fost multe in Romania, dar nici una nu si-a atins scopul, nu s-a finalizat pentru a genera si efecte pozitive, de durata...nici una nu ne-a schimbat mentalitatea mioritica. Nu, cursul euro e problema , nici criza mondiala si nici macar gaura neagra de la Geneva . Sa fim seriosi , pe-astea o sa le depasim. Nimic nu-i pentru totdeauna! Altceva atenteaza la fiinta noastra nationala ...
Istoria ne arata cum crizele reusesc sa curate sistemul, sa inlature partile negative, sa omoare ceea ce nu mai functioneaza. In schimbul necazurilor pe care le produc crizele elibereaza noul, energiile pozitive si creativitatea. Schimbarile sunt imperios necesare uneori...Sutul in posterior se transforma in elan benefic, in pas costructiv inainte, intr-un nou inceput.
Si daca aruncam o privire retrospectiva, atat in istoria omenirii, cat si in istoria personala a fiecaruia dintre noi, vom realiza ca toate “crizele” prin care am trecut, toate necazurile si escurile s-au dovedit, pana la urma a fi evenimente cu adevarat pozitive si benefice. În orice lucru rau exista cel putin o oportunitate. Dacă o să fim suficienţi de spontani şi inteligenţi şi o să ştim sa folosim aceste oportunităţile , daca vom reusi sa invatam din greseli, s-ar putea ca după ieşirea din criză să ne trezim mai bogaţi şi mai relaxaţi. Si cu siguranta mai destepti!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu