Cu mintea intreaga la psihoterapeut….
Sunt psihoterapeut. Asta inseamna ca ma adresez indeobste oamenilor sanatosi mintal. Putini sunt cei care reusesc cu succes sa faca diferenta intre psiholog, psihoterapeut, psihiatru sau psihanalist. Si atunci cand reusesc, observ cum psihoterapeutul este perceput ca o persoană care a ajuns în posesia secretelor artei de a trăi. Ca este tot timpul fericit si chiar dispus, cu sau fara bani, sa asculte cu un interes infinit toate durerile sufletesti ale tuturor. Tot el detine solutiile tuturor problemelor, dupa o reteta gen “Patul lui Procust”, folosita la cioplirea pacientului spre utopica vindecare. Probabil de la aceste credinte nejustificate s-a ajuns la a anula calitatea umanoida a psihologilor, iar de aici, aceasta retinere de a frecventa cabinetul psihoterapeutic sau de a-l considera tabu, iar mai grav, de a desconsidera utilitatea acestui spatiu.
Sigur că la un nivel profund - psihoterapeutul - este o oglindă. Numai gandul ca ai în fata un specialist care sondeaza elementele psihismului uman, fie din prisma psihanalizei, psihologiei cognitiv-comportamentale, gestaltismului, fie din perspectiva psihoterapiei experientiale sau ericksoniene, se naste deja asteptarea ca urmeaza sa afli ceva despre tine, ceva ce incă nu stii, ceva ce poate te sperie, si mai ales continuturi care tin de propria ta umbra (umbra în termeni de polaritatea neacceptata a fiecărui om). Dar psihologul este aceeasi fiinta umana, cu aceleasi procese si mecanisme de functionare, cu umbrele lui, cu acelasi cotidian care sochează sau plictiseste, dar care este ceva mai constient de cine este si în posesia catorva strategii de a face fata intr-un mod adaptat vietii. Miturile legate de Psihoterapieie sunt demne de descoperit, de subliniat si combatut, pentru ca deja este sine qua non ca avem nevoie cu totii de oglinda si implicit, macar odata-n viata de psihoterapeut. Cand oamenii vor întelege cine este psihoterapeutul, vor accepta cu usurinta si de la sine ca relatia cu acesta este de parteneriat, lipsita de ierarhie si ca este total natural sa gasesti potrivita investigatia profesionala a procesului de autocunoastere, crestere personala, depasirea limitelor, rezolvarea nodurilor, a obstacolelor si a blocajelor cu care, prin însasi natura vieţii, ne confruntam cu totii.
Sfatul psihoterapeutului:
Mituri mioritice despre psihoterapie si psihoterapeuti:
1. Numai nebunii au nevoie de psihoterapie. Cei mai multi dintre clientii care contacteaza un cabinet de psihoterapie sunt oameni obisnuiti, care trec printr-o perioada dificila a vietii lor si pe care considera ca nu o pot rezolva singuri sau cu ajutorul celor apropiati. Unii clienti, intr-adevar sufera de o boala psihica si sunt in evidenta unui cabinet psihiatric, iar psihoterapia completeaza tratamentul medicamentos prescris de medicul psihiatru, obtinandu-se, astfel, rezultate mai rapide si de durata. Tot mai multe persoane, insa, apeleaza la psihoterapie deoarece doresc sa-si imbunatateasca performantele profesionale si sa-si imbogateasca viata personala.
2. Psihoterapia dureaza ani de zile. Sunt persoane care, dupa 5-6 sedinte, fac schimbarile potrivite in viata lor, cu ajutorul celor invatate in terapie. Sunt si persoane care fac terapie, in mod regulat, timp de mai multi ani. Pentru schimbari importante si de durata este nevoie, in medie, de o perioada cuprinsa intre 6 luni si 2 ani.
3. Psihoterapia inseamna sa vorbesti despre ceea ce te supara. Este foarte raspandita credinta potrivit careia, povestindu-i psihoterapeutului despre toate lucrurile din viata ta care sunt dureroase sau neplacute, te vei simti eliberat si, deci, mai bine. In realitate, este important sa te exteriorizezi in fata terapeutului, dar nu este suficient pentru o terapie reusita. Este o conditie de baza sa te simti confortabil in relatia terapeutica, astfel incat sa poti exprima ganduri si sentimente neexprimate, fara frica de a fi judecat sau criticat. Insa esenta psihoterapiei consta in a identifica si schimba anumite tipare de comportament si de relationare. Psihoterapeutul este cel care il “insoteste” pe clientul sau in acest demers, care poate fi considerat incheiat atunci cand schimbarile din viata reala sunt stabile si eficiente.
4. In psihoterapie primesti sfaturile potrivite, care te vor face sa te simti mai bine. In realitate, de asta se ocupa prietenii, cunostintele si rudele. Psihoterapia nu-i nicidecum o colectie de sfaturi istete. Psihoterapeutul nu da sfaturi si nici nu-i spune clientului ce decizii sa ia, insa il ajuta pe acesta sa ajunga mai usor la raspunsurile de care are nevoie. Psihoterapia nu inseamna ca vom primi sfaturi sau solutii "la pachet", nici ca psihoterapeutul va face ceva in locul nostru. Rezultatele procesului terapeutic nu depind numai de profesionalismul si experienta terapeutului, ci si de implicarea clientului.Psihoterapia este procesul prin care o persoana, cu ajutorul unui consilier psihologic sau psihoterapeut, poate gasi solutii noi la problemele sale. Aceste solutii pot fi concrete sau pot fi noi inţelesuri legate de experientele de viata. Fiecare om este unic si pentru fiecare dintre noi exista o cale unica pentru a ne regasi echilibrul si puterea de a face fata vietii.
5. Un psihoterapeut bun te va face imediat sa te simti mai bine. O alta credinta foarte raspandita se refera la faptul ca psihoterapeutii si psihologii pot face oamenii mai buni, prin metode numai de ei stiute. In timpul sedintei de terapie, psihoterapeutul face o magie si la sfarsitul intalnirii clientul este un om cu totul nou, complet schimbat. In realitate, un demers psihoterapeutic reusit presupune o colaborare activa intre terapeut si clientul, iar o atitudine pasiva nu duce la intelegerea si rezolvarea problemei.
6. Medicamentele ma pot ajuta mult mai repede decat o psihoterapie. In primul rand, medicamentele trebuie administrate doar la indicatia medicului. Exceptand bolile psihice, medicamentele prescrise de medicul psihiatru pentru tulburari de adaptare, fobii, insomnii etc amelioreaza doar simptomele, fara sa elimine cauzele de origine psihologica.
7. Ce rost are sa dai atatia bani la terapeut, cand poti gasi sprijin la prieteni, rude sau pe forumuri. Fiecare dintre noi poate trece prin momente dificile, cand se simte debusolat, vulnerabil, nedreptatit etc, iar sprijinul din exterior este binevenit. La psihoterapie oamenii recurg, frecvent, atunci cand au epuizat toate aceste mijloace si situatia, in loc sa se amelioreze, se agraveaza tot mai mult. Daca tinem cont si de faptul ca un psihoterapeut se formeaza ca specialist intr-o perioada de 5 – 6 ani, intelegem de ce intre a face psihoterapie si a da sfaturi despre cum “trebuie” sa procedezi, este o diferenta atat de mare.
8. Cel mai bine ma ajut singur, citind o carte de psihologie. O carte te poate ajuta sa intelegi anumite aspecte din viata ta, dar pentru a putea face schimbarea necesara este nevoie de o persoana competenta, pregatita in acest sens. Psihoterapeutul este un ghid, care merge alaturi de tine in aceasta calatorie a schimbarii. In psihoterapie poti experimenta noi perspective, modele de comportament sau relationare, intr-un spatiu sigur, securizant, fara frica de a fi criticat sau blamat, alaturi de o persoana, psihoterapeutul, care ramane garantul realitatii.
Sintem cu totii animale sociale si putem functiona numai in relatie. Si orice “relatie, pentru a-si trasa drum spre viitor, trebuie sa construiasca un prezent pe fundatia unui trecut limpezit”.
Postări
