Fumatul -Epopeea renuntarii la viciu
“ - Buna ziua! Numele meu este... il gasiti in propria-mi Cartea de Identitate si am mai multi ani decat ati zice dupa ce ma veti asculta scriind. Mă cheamă „cum nu trebuie” sau „cine dracu’ m-o fi chemat aici” şi sunt fumătoare. Addicted pană în măduva oaselor. Aş fuma orice! Dar nu o fac si am nevoie de aprecieri, si laude si galerie...si poate chiar de o statuie. Nu sunt alcoolica, (de asta nu ma aflu la A.A.) si nici nu cred ca o sa devin vreodata. Nu beau nici macar cafea. Amaraciunea aia nu as ingurgita-o nici daca-s sti ca-mi face bine. Odata, cand eram mai tanara, am fost la o ghicitoare, unde-a trebuit sa beau o gura de licoare neagra si amara, ca sa-i dau tigancii dreptul la obiectul muncii. Atat! Si cu toate astea ma aflu in sevraj, de doua zile. Nu am luat niciodata droguri, de niciun fel, nici albe, nici negre, nici in stare solida, nici prafuri si nici frunze. Singurele frunze consumate au fost de tutun. De la ele am ajuns in sevraj. Am aparut aici, in fata ochilor dvs, sa caut ajutor...si sa-mi ofer ajutorul voua...fratilor mei de suferinta...”
Vreau, (si daca vreau pot), sa ma simt ca la T.A. (Tabacistii-Anonimi) si astfel drumul meu catre vindecare sa fie pe jumatate parcurs... Am constientizat ca am o problema, am hotarat sa o rezolv si, mai mult decat atat, am demarat procesul de vindecare, luand atitudine.
Cred ca m-am apucat sa povestesc acum pentru ca trebuie sa-mi umplu timpul cu ceva. Sa-mi tin mainile ocupate. De duminica seara am lasat tutunul pentru altii – prieteni si dusmani...pentru cine vrea! Sper sa fii facut asta pentru totdeauna. Am incredere in mine, pentru ca inca nu a murit nimeni din asta. Evident, de cum am ajuns luni la birou m-am apucat sa ma documentez despre starea de sevraj. Cate articole am citit atatea stari am gasit. Concluzia este ca fiecare om trece prin starea de sevraj diferit. Eu, spre exemplu, sunt intr-o permanenta stare de ameteala, ma doare capul si-l simt foarte greu. Am aflat de ce ma doare capul si tocmai deasta am senzatia ca este si mai greu. Motivul ar fii unul foarte simplu; ajunge mult mai mult sange oxigenat la creier. Vad ca de azi ma apucat si o tuse, care cica-i normala, pentru ca avem acolo in gat niste omuleti mici care se chinuie sa il curete de gunoaiele lasate de tutun. Tuse care in timp va trece. Singurele lucruri de nesuportat in acest moment sunt starea de ameteala si cea de somnolenta. Am citit ca la unii se manifesta sevrajul prin insomnii. La mine sevrajul se dezvolta paradoxal: starea de somnolenta totala ziua, urmata de insomnii inexplicabile si intolerabile noaptea.
E cum e mai rau!
Poate cineva se intreaba de ce m-am lasat? Nu m-am lasat ca-i la moda sa te lasi, nici ca s-au scumpit tigarile si ca se vor scumpi iar in curand. Pot sa spun ca m-am lasat cam cum m-am si apucat. Dintr-o data si fara sa anunt pe nimeni. Cand m-am apucat de fumat nu am facut-o pentru ca toti in jurul meu fumau sau ca cineva a zis “hai fumeaza!” M-am apucat ca asa am vrut eu. Acum istoria se repeta; nu mi-a zis nimeni sa ma las, m-am lasat pentru ca asa am vrut, pentru ca m-am saturat, pentru ca... nu stiu de ce?!?
Intotdeauna m-am gandit cum anume o sa ma las de fumat? De fapt, cred ca m-am gandit mai mult la cum o sa ma las, decat la faptul ca trebuie sa ma las! S-ar putea sa fiu incoerenta, dar este scuzabil, tinand cont ca ma aflu in plin sevraj. Mi-am imaginat ca o sa traiesc o renuntare apoteotica, lugubra...Ambii parinti mi-au fost diagnosticati cu diferite forme de cancer, de unde creste exponential riscul de a se declansa si in interiorul corpului meu furtuna de celule rele, preexistente in fiecare dintre noi. Anuntul rece al doctorului, urmat de o mie de mea-culpa, a constituit unul dintre scenariile pe care le-am rumegat de-a lungul timpului. Oricum am stiut ca nu voi apela in nici un caz la plictisitorul si comunul ”De la 1 ianuarie nu mai fumez!....”
Cu toate planurile si expectatiile mele despre spectaculosul si atipicul „renuntat”- lucrurile s-au derulat complet altfel... Aparent fara nici un motiv, fara nici o premeditare, intr-o seara obisnuita, ca oricare alta, seara, dupa ce am luat la cunostinta (pentru prima oara cu calm) ca in pachet mai sunt doar 4 tigari, am hotarat sa le fumez in liniste, sa le savurez si sa fie ultimele. Abia dupa ce le-am terminat, am anuntat audienta ca de azi NU MAI FUMEZ! A fost atat de boring si totusi atat de firesc si de linistitor! Nu voi fi niciodata ce nu am fost si nici ce nu voi putea vreodata sa fiu! Omul este o bovină socială, dependentă de dorinţele, neîmplinirile, frustrările, bucuriile, nefericirile şi reacţiile celorlalţi. Vaca are o viaţă liniştită, bazată exclusiv pe verbul a rumega, arta de a savura, cu repetiţie, deliciile propriei regurgitari. Asa si eu, am rumegat tigara dupa tigara, propria-mi sanatate si tinerete. Atenţia cuvenită bovinelor sociale nu a avut pentru mine, pana acum unitate de masura! Nici macar asupra bovinei din mine!
Si-n tot acest timp mi-a fost usor sa cred ca pot renunta oricand, dar EU nu vreau...
Mi-a fost comod sa-mi zic ca-mi place gestul in sine, gustul tigarii dimineata, imaginea de femeie chipurile emancipata, ca ador manechiura impecabila pusa in evidenta de tigara.
Mi-a fost bine sa ma mint ca-i cool, ca-i trendy, ca-i misto!
Mi-a fost mai lesne sa fumez la nervi, decat sa judec limpede situatia, indiferent de natura ei.
Mi-a fost... mi-a fost.... mi-a fost... Bine c-a trecut! Sau poate ca doar ce-a inceput...
Stau in fata de azi-dimineata cu o tigare. E Davidoff Slim Lights, cea mai buna tigara din lume. Stau si ma uit la ea de ore-ntregi. O admir, o intorc pe toata partile. As vrea sa o simt, sa-i simt gustul si esenta, sa ma las purtata de fumul dens de tigare, sa simt cum imi invadeaza plamanii si mintea si sangele. In ultimii sapte ani nu am tradat-o niciodata...foarte rar am inselat-o cu altceva...atunci cand ramaneam fara si ma napusteam in pachetele de marca concurenta ale “adevaratilor” prieteni. Dependenta mentala de tigare imi crestea exponenial odata cu imputinarea rezervei de pachete. Iar cand in cel din urma pachet ramaneau doar cateva tigari, anxietatea si angoasa atingea cote maxime.
Cum de nu o aprind? Doar e light... Si slim pe deasupra! Maine-poimaine scriu astia pe pachete ca-i ecologica, sau chiar terapeutica! Poate imi este frica! Sau poate nu vreau sa cobor din pozitia asta de om care nu face compromisuri atunci cand vine vorba de alegerile sale. Asa de mult as vrea sa o pot fuma, sa o aprind si sa stau relaxata pe scaun, tragand din ea cu foc. De fiecare data cand imi aduc aminte de tigari, ma trec zeci de fiori. E ca atunci cand ti se spune pentru prima data “Te iubesc”, si tu crezi, chiar daca nu este adevarat!
Este conflictul sau chiar lupta dintre O tigara si O vointa. Dar nu voi ceda! Am renuntat deja la plasturii de la Nicorette, in speranta ca vointa mea este mai mare, decat 15 mg de nicotina! Imi place sa cred ca am vointa, si vreau sa ma las de fumat? Dar simt ca imi lipseste ceva, e ca si cum as fi lasat o buna parte din mine undeva in aceasta lume?! Parca sunt neterminata?! E cea mai ciudata senzatie!. Exact acum nu ştiu ce să mai scriu si automat simt nevoia de o ţigară. Ce reflex tampit… Mi s-a săturat gura de guma Nicorette. Puteau şi ei s-o comercializeze cu arome diverse, cu gust de friptură de curcan, de branza Cedar, de plăcintă cu mere şi stafide.
By the way... am devenit bulimica... trebuie sa aleg intre „grasa si sanatoasa” sau „slaba si gaunoasa” Viata nu e dreapta...
Si am insomnii... adevarate insomnii... timpul trece mai greu! Dar ce daca? Prima săptămînă din epopee se va încheia cu o victorie. Nu este cea finală, evident. Dar este cea mai mare victorie a mea! Am reusit sa-mi fac cadou o saptamana de viata!
Vointa - vointa, insa as fuma o tigara…
Ieri am împlinit 2 săptămîni de cînd am divorţat de bunăvoie şi nesilita de nimeni, din căsătoria mea cu Ţigara. Cum m-am trezit cu ţigara în gură nu mai stiu exact si nici nu am pastrat momentul in memorie ca pe ceva important. Chestiunea pe care o observ însă este că după 2 săptămîni de abstinenţă, azi am simţit parcă mai mult ca oricînd nevoia de a aprinde o ţigară, de a trage fumul cu poftă, aşa ca atunci cînd am fost la mare cu trenul şi fumam alături de alţi viciaţi ca şi mine, în scurtele opriri ale trenului. Să fie oare un factor determinant vremea urîtă şi rece de afară, faptul că e luni, nici eu nu ştiu. Am fost vineri seară în compania unor amici mai vechi, fumători înrăiţi. Vă rog să mă credeţi că deşi n-aş fi crezut vreodată, fumul de ţigară mi-a făcut rău. Atat de rău încat spre dimineata am varsat cu ciudă şi amoc quesadilla de pui si enchiladas inmuiate in sos guacamole, victime colaterale în această mizerabilă situaţie. Acum am o întrebare: de ce cu unii oameni îţi vine să fumezi şi cu alţii nu? Am observat că sunt oameni care nu prea au ce zice, şi atunci, ca să mimeze inteligenţa, fumează ţigară după ţigară şi dau aprobator din cap la discuţiile celor dimprejur. În fine! Azi nu am fumat. Şi nici nu mai sînt tentata. Îmi vine uneori. Am zis că mă las. Pînă acum mi-a ieşit. Cu greu, dar mi-a iesit.
Dar stiti ce mi se pare cel mai funny?
Am cunoscut nenumăraţi fumători ipohondri, molismofobi si ecologisti. Chiar fumatori vegetarieni. Temători de zborul cu avionul sau de folosirea ascensorului, de antenele GSM sau de apa de la robinet. La prima vedere, un fumător obsedat de igienă sau de poluare e o contradicţie în termeni. Eu insami obisnuiam sa fiu o fumatoare ipohondra si foarte atenta la sanatatea mea. Am evitat ani de zile produsele declarate cancerigene, am vandut bucata de pamant mostenita de la bunica de teama stalpilor de inalta tensiune ce se aflau in apropiere, am evitat conservele de frica E-urilor cancerigeni. Chiar timp de patru ani am renuntat la orice fel de produs animalier. Si niciodata, dar niciodata nu am aprins o tigara ce a cazut pe jos! Doamne fereste ca vreo hepatita ingrata, sa apuce sa ma curete inaintea unui cancer serios!
Am îngroşat eu însumi vreme de foarte mulţi ani rândurile acestor bolnavi excentrici şi ştiu în ce fel te poate prosti mecanismul adictiv al fumatului. Fumătorii cronici sfârşesc mai întotdeauna prin a se plia pe o serie de contradicţii care frizeaza penibilul, mărşăluind cu ochii închişi si tigara-n dinti spre groapa. Si nu oricum... de multe ori in chinuri groaznice.
De fiecare dată când cineva incearca prin norul de de fum care-i întunecă judecata,sa-l sfatuiasca “de bine”, fumătorul veritabil deschide repejor Micul Tratat de adevarate Sofisme expirate, din care recită tembelic cate o prostie pretextuoasa. Astfel, orice fumător care se respectă stie pe cineva al cărui unchi sau bunic a fumat cate două pachete pe zi toată viaţa şi a trăit, bine merci până la adanci bătrâneţi. Dacă a mai avut şi o prietenă care a trăit ca o sfântă şi s-a prăpădit fulgerător în floarea vârstei, nimic nu-l va mai convinge pe omul nostru că, de fapt, un fumător din 6 şi o fumătoare din 8 vor face cancer pulmonar sau oridecare altul. “Eu nu sunt dependent, fumez din plăcere” e o prostie la fel de stupida, sustinuta cu tarie de cei mai mulţi dintre dependenţi. Sigur ca da...Dar cereţi-i cuiva care n-a pus o ţigară în gură de ceva timp să tragă un fum în piept. În fracţiunea de dinaintea declanşării unui acces de tuse înnecăcioasă, va simţi “plăcerea” unui gust acru şi înfect şi a unui miros scabros. Sunt aceleaşi senzaţii pe care le-am trăit cu toţii ca fumători începători, dar a căror amintire este blocată cu trecerea anilor de instalarea dependentei. Niciun fumător nu se apucă să fumeze din plăcere, iar singura plăcere pe care ajunge să o resimtă după o vreme este dispariţia pasagera a sevrajului daca aprinde o nouă ţigară. Cu totii am mintit la prima tigara, cand am spus ca ne place. Apoi minciuna a devenit “adevar”. Cand e vorba de tutun, minciuna devine adevar si asa se intampla cu majoritatea fumatorilor inraiti. Putini sunt cei care au o prima intalnire placuta cu tutunul. Tutunul devine placere cu fiecare tigara care se adauga, si de aici pana la dependenta de nicotina, cel mai adesea negata („ma pot lasa si maine, mie nu imi face rau“), nu sunt prea multi pasi. Oricat de ciudata ar parea la prima vedere transformarea neplacerii in placere si apoi a placerii in dependenta, secretul acestui mecanism e adanc ascuns in creier.Incercati sa propuneţi prietenilor voastre, femei sau barbati deopotriva, care sustin temeinic ca “fumează de plăcere” de câţiva ani de zile următorul test: să nu fumeze o săptămână. Nu să se lase de tot, doar să-şi impună această pauză. 7 zile fără nicio ţigară. Abia după ce se vor confrunta cu un sevraj în toată regula, vor începe să-şi dea seama cât e nevoie şi cât e plăcere în decizia de a-şi aprinde o nouă ţigară.
Topul n-ar fi complet fără celebrele “mă ajută să mă calmez”. Desigur, pentru cineva deja furios sau care are o problemă de rezolvat, sevrajul nicotinic nu este de niciun folos. Are sens să încerci să calmezi pentru scurtă vreme sevrajul pentru ca abia apoi să te ocupi de ceea ce a cauzat accesul de furie sau de rezolvarea problemei. Dar în cele câteva minute cât sevrajul dispare, furia nu este mai mică, iar problema nu e mai uşor de rezolvat.
Dacă un nefumător aflat în aceeaşi situaţie şi-ar aprinde o ţigară n-ar afla decât că-i este şi mai greu să-şi canalizeze furia spre ceva constructiv sau să rezolve creativ o problemă în vreme ce tensiunea şi pulsul i-au luat-o razna, iar creierul a început să dea rateuri din lipsă de oxigen. Ţigara-anxiolitica, cea care, chipurile ne calmează, ne ajută să ne concentrăm sau care ne e alături în cele mai grele momente, este cea mai înşelătoare. “M-am lăsat acum un an, dar în ianuarie a murit bunica şi m-am reapucat.”, îmi spunea colega de liceu cu care m-am intalnit intamplator zilele trecute. Deloc surprinzător, bunica nu a dat nici un semn ca e recunoscatoare pentru acesta decizie. Nici prietena mea, parasita de iubit, nu l-a adus inapoi pe acesta reapucandu-se de viciu, ci doar a ajutat simtitor depresia instalata in urma despartirii sa se acomodeze mai bine si sa faca ravagii mai mari atat in interior, cat si in exteriorul organismului abandonat.
Oricum ar fi, fumătorii sunt primii care resping orice formă de compasiune, de sfat sau de ajutor. La nivel subliminal, insistă să credem că suicidul e alegerea lor. Sustin ca nici macar nu-i suicid... este un mod de viata fericit (chipurile)! Pentru c-ar fi chiar trist sa mori complet sanatos! Si totusi, dacă nu ne dau voie să-i plângem, cred că nimic nu ne împiedică să râdem zdravăn de autoamăgirea infantila în care se scaldă. În definitiv, chiar şi ridicolul ucide mai blând decât o face cancerul.
Iar astazi, mai mult decat oricand, simt ca am luat decizia vietii mele! Pentru ca nu exista decat o singura concluzie: “Prostii mor mai tineri !”
.
Sfatul psihoterapeutului:
Nici dependenta nu mai este ce era odata! Cum sa-ti invingi dependenta de tutun? Nu se poate spune pana nu se lamureste un lucru esential: de ce fumeaza oamenii? Si de ce le este atat de greu sa renunte? Nicotina produce dependenţa de 6-8 ori mai mare decît alcoolul, dar la fel de mare ca şi cocaina. 95-100% din fumători sunt dependenţi. Tigarile au capacitatea sa induca o dependenta comportamentala,una psihologica si alta fizica.
De aceea nu este prea usor sa iesi din norul de fum... Dependenta este nevoia fizica si psihica de a continua sa consumi o anumita substanta sau manifestarea unui comportament, ce nu o poti stapani prin control voluntar. In ceea ce priveste dependenta de drog, aceasta inseamna ca nu te poti opri din utilizarea drogului (de exemplu, nicotina) chiar daca ti-ai dori.Dependenta de nicotina e o problema cronica, recidiveaza si determina oamenii sa fumeze in ciuda dorintei lor de a renunta si a consecintelor negative ale fumatului.Potrivit unui studiu publicat de OMS, jumătate dintre cei 650 de milioane de fumători din întreaga lume vor deceda din cauza unor boli provocate de tutun. În România, zilnic se fumează peste 5 milioane de pachete de ţigări. Însă, unele statistici arată că 89% dintre fumătorii români intenţionează să reducă numărul ţigărilor „arse” sau să renunţe complet la viciu.
Este usor de observat ca in fata tutunului nu suntem cu totii egali. Anumite persoane nu se apuca niciodata de fumat, altele incep tarziu, iar altele nu se mai pot opri din acest obicei. Studiile arata ca forma de dependenta nicotinica variaza usor in functie de sex. Astfel, femeile sunt mai putin disponibile decat barbatii sa renunte la deprinderea de a fuma si prezinta un grad mai ridicat de esec atunci cand incearca acest lucru. In cazul femeilor, aspectul psihocomportamental al dependentei este mai puternic decat cel fiziologic. In plus, efectele secundare ale sevrajului (luarea in greutate, de exemplu) sunt mai importante pentru femei decat pentru barbati, facand acest proces mai dificil. Este deci important sa stim ca, dincolo de vointa sau motivatia fiecaruia, mai exista si un motiv biologic care influenteaza usurinta de a trece peste efectele pe termen scurt ale renuntarii la fumat. Pentru a explica aceasta reactie diferita la acelasi produs, cercetatorii au recurs si la genetica. Se cunosc trei mari clase de factori genetici care pot determina gradul de vulnerabilitate:
· genele implicate in metabolizarea substantelor din tutun. Exista persoane purtatoare ale unor versiuni alterate ale genei ce codeaza citocromul P450, o mica proteina ce participa la degradarea nicotinei. Astfel, nicotina, fiind degradata mai lent, persista mai mult timp in organism, iar persoanele respective fumeaza mai putin si renunta mult mai usor.
· genele ce codeaza receptorii nicotinici. Alterarea lor pare sa provoace o dependenta moderata sau un tabagism tardiv.
· multitudine de gene care joaca un rol in functie de raspunsul la factorii de mediu (stres, gust, mirosuri etc.) si care se pot transforma in factori genetici ai dependentei tabagice.
Sevrajul nicotinic, recunoscut ca boala de DSM-IV, este definit ca totalitatea simptomelor care apar la oprirea aportului de nicotina dupa o utilizare indelungata. Cauza este simpla: fiind un drog in adevaratul sens al cuvantului, tutunul perturba functionarea creierului, generand o dependenta atat fizica, psihica cat si comportamentala.
In general, fumatorii au tendinta de a exagera dezavantajele renuntarii la fumat (efectele sevrajului) si de a minimaliza beneficiile.
Manifestarile sevrajului sunt multiple si difera in functie de persoana - exista fumatori care nu au avut nici unul din simptomele sevrajului nicotinic, dupa cum exista si persoane care „incearca” o multitudine de forme severe. Din fericire, ele sunt trecatoare, au un punct culminant la aproximativ 48-72 de ore, pentru ca apoi sa scada treptat in trei sau patru saptamani.
· Nevoia acuta de a fuma. Este cel mai frecvent si mai tipic simptom de sevraj nicotinic. Se datoreaza scaderii concentratiei de nicotina din sange. Se manifesta prin episoade de scurta durata (1-3 minute), aparent fara o motivatie deosebita, ce pot surveni chiar la cateva luni dupa renuntarea la fumat. Intensitatea depinde de gradul de dependenta nicotinica, dar si de factori de ordin psihic precum toleranta la stres si durere, motivatie, contextul social, dependenta de gest etc. Senzatia de necesitate provocata de nevoia de drog scade in intensitate si practic dispare dupa 2-3 saptamani.
· Nervozitate, iritabilitate, anxietate. Substantele inhalate prin fumul de tutun afecteaza intregul sistem nervos central, iar nervozitatea provocata de lipsa acestor substante poate dura cateva zile. In plus, absenta ritualului, ticului, obiceiurilor induce o stare de nervozitate, anxietate, „stare de rau”, care pot dura chiar luni, in functie de capacitatea de adaptare a persoanei.
· Frustrare sau furie, depresie. De multe ori apar la cei care nu s-au pregatit suficient inainte de a face marele pas ori care nu au un motiv personal suficient de puternic. In plus, absenta drogului ii poate determina persoanei astfel de simptome. Durata depinde de perioada de acomodare si acceptare a fostului fumator la noile conditii.
· Ameteli ocazionale, dureri de cap. Multe persoane mentioneaza aceste efecte, iar cauza rezida in faptul ca, in urma renuntarii la fumat, concentratia oxigenului din sange creste ca urmare a disparitiei monoxidului de carbon din sange. In plus, ca urmare a absentei nicotinei (substanta puternic vasoconstrictoare), se produce o crestere a fluxului de sange catre creier, ceea ce poate provoca uneori migrene. Ametelile pot aparea o data sau de doua ori pe zi, in prima saptamana si dureaza in mod normal o secunda sau doua.
· Senzatie de foame. Acest simptom apare la multi dintre fostii fumatori ce remarca faptul ca au tendinta de a manca mai mult decat inainte. Explicatiile sunt multiple: revenirea la normal a centrului foamei si satietatii, revenirea la normal a metabolismului, inlocuirea gestului de a fuma cu cel de a manca. In plus, absorbtia hranei imbunatatindu-se, o data cu renuntarea la fumat, poate aparea cresterea in greutate.
· Constipatie. In lipsa nicotinei, dar si, uneori, a disturbarii ritualului matinal, mobilitatea intestinala poate scadea pentru o scurta perioada atunci cand se reduce consumul de tutun. Acest simptom dureaza rareori mai mult de o saptamana.
· Tremur. Se poate observa faptul ca mainile si degetele capata un tremur usor, care e probabil sa se mentina pe durata mai multor saptamani.
· Transpiratie. Aceasta este o alta reactie similara tremurului, care va disparea dupa o perioada. Baile calde frecvente pot ajuta la disparitia acestor doua efecte: Bradicardia si scaderea tensiunii arteriale. Apar din cauza lipsei nicotinei (care produce tahicardie si cresterea tensiunii arteriale) si pot explica o parte din celelalte simptome. Valorile sunt cele normale pentru persoana respectiva.
· Tuse. Pe masura ce cilii cailor aeriene isi revin si incep sa se refaca, ei incep sa curete arborele bronsic si sa inlature flegma, cauzand astfel o accentuare a tusei, care va dura cateva saptamani. In plus, printre aditivii adaugati in tigari, se regasesc si unii care produc o usoara bronhodilatatie, mascand o eventuala boala subiacenta. In aceste cazuri, renuntarea la tigari „demasca” o boala - bronsita cronica - ce necesita prezentarea de urgenta la medicul specialist.
· Tulburari ale somnului. Unii fumatori se plang de faptul ca le este foarte greu sa adoarma. Realitatea este ca in urma renuntarii la fumat creste cantitatea de energie acumulata in organism, de aceea faptul ca ne trezim la 5 dimineata nu este neaparat un semn de insomnie, ci doar un semn ca suntem suficient de odihniti.
Dependenta de nicotina este motivul principal pentru care unor fumatori le este foarte greu sa renunte. Dependenta nu este insa numai dependenta fizica de nicotina, ci si cea psihica si sociala, fumatul fiind considerat o metoda de a face fata stresului, plictiselii, anxietatii sau furiei, ori o metoda de integrare in societate, de acceptare in grupul de prieteni, chiar o norma sociala in tarile balcanice. Gestul de a aprinde tigara si de a o duce la buze devine rapid un automatism, ceea ce ingreuneaza si mai mult situatia celor care vor sa renunte la acest obicei.
Astfel, in plus fata de sevrajul nicotinic, fumatorii se mai pot confrunta si cu sevrajul gestual (senzatia ca nu au ce face cu mainile, ca le lipseste ceva) si sevrajul social (senzatia ca nu mai exista ocazia de a interactiona cu alte persoane „care au iesit la o tigara” etc.). Uneori, aceste suferinte sunt mai mari decat cele fizice, iar in lipsa unui mecanism compensator, incercarea de a renunta se poate transforma intr-un esec. De aceea, pregatirea - planul de actiune - este esentiala pentru succesul pe termen lung.
Unii fumatori experimenteaza o senzatie de pierdere si suferinta atunci cand renunta la fumat si multi dintre ei vor marturisi senzatia ca au pierdut cel mai bun prieten sau chiar o parte a identitatii lor. Aceste senzatii sunt normale daca ne gandim ca suferinta apare atunci cand trebuie sa renuntam la ceva din viata noastra. Reactia de suferinta urmeaza de obicei un anumit model: negare, furie, depresie, nu neaparat in aceasta ordine. Si, ca si in cazul altor renuntari, gandul la lucrurile bune pe care le va obtine este cel mai important sprijin pentru fostul fumator chinuit de sevraj; iar sevrajul este doar pretul platit pentru a redeveni liber. Si nu trebuie sa uitam ca, daca dupa ani buni mai simtim nevoia de a fuma o tigara, acesta nu este un simptom de sevraj, ci doar o usoara nostalgie.
Dar mult mai convingator ar fi sa discutam despre asa numitul„sindrom de avantaj” de dupa renuntarea la fumat, si anume:
· La 20 minute dupa ultima tigara: presiunea arteriala si frecventa cardiaca scad.
· La 12 ore dupa
abandon nivelul de monoxid de carbon din
sange revine la normal.
· La un interval cuprins intre 2 saptamani si 3 luni dupa incetarea fumatului circulatia sangvina si functia respiratorie se imbunatatesc vizibil.
· La un interval cuprins intre 1 si 9 luni dupa renuntarea la fumat tusea si dispneea dispar, iar cilii vibratili care au functia de „escalator mucociliar” datorita capacitatii lor de a deplasa antigravitational mucusul din
trahee si bronhii (in care se afla atat particule de praf, cat si microbi) isi redobandesc integritatea, curatind in mod eficient plamanii.
· La 1 an de la ziua victoriei asupra fumatului,
inima sarbatoreste si ea, oferind o scadere la jumatate a riscului de
boala coronariana ischemica
fata de fostii „colegi de-o tigara”.
· La 5 ani dupa „ziua X” riscul de accident
vascular cerebral se reduce pana la nivelul celui al unui nefumator.
· La 10 ani de la „renastere” riscul de
cancer pulmonar scade la jumatate din riscul unei persoane care a continuat sa fumeze. Scade semnificativ si riscul altor tipuri de cancere: cavitate bucala,
laringe,
esofag,
vezica urinara, col uterin,
pancreas.
· la 15 ani de la „convertire” riscul de boala coronariana ischemica ajunge la nivelul celui al unui nefumator.
· Pe langa acestea, exista si alte efecte vizibile, care pot fi o incurajare pentru a ramane nefumator:- retragerea ridurilor;- disparitia halenei;- albirea dintilor si ameliorarea patologiei gingivale;- disparitia culorii galbene de pe unghiile degetelor „executive”;- revenirea gustului pentru alimentele naturale (necondimentate);- capacitatea respiratorie normala la eforturi fizice sustinute;- economii in bugetul familial (merita sa faceti un
calcul simplu pe 10-20 ani si sa lasati gandul sa zboare spre destinatii pe care vi le poate face posibile o excursie, din economiile pe care vi le aduce abandonarea fumatului);- acceptarea sociala: patronii prefera sa angajeze nefumatori nu doar din cauza faptului ca un fumator face pauze mai dese, ci si din cauza absenteismului ridicat, provocat de imbolnavirile mai dese ale fumatorilor; cei care inchiriaza apartamente prefera nefumatori din cauza riscului de incendii si a mirosului de tutun care patrunde in lucruri; evenimentele si locurile publice
sunt din ce in ce mai prohibitive in ceea ce priveste fumatul; asigurarile de
viata tin cont de speranta redusa de viata a fumatorilor si ii taxeaza pe masura; casatoria chiar poate deveni o problema intrucat partenerul care accepta un fumator, de regula, trebuie sa fie si el fumator, iar aceasta inseamna a „pescui doar dintr-un sfert de lac”; exemplul negativ al unui parinte fumator, pe care, de fapt, nu doreste sa-l dea copiilor, are un efect mai puternic decat sfaturile sau amenintarile; sansele de a-si cunoaste nepotii si de a se bucura de succesele lor scad dramatic, ca sa nu mai vorbim de stranepoti.
In concluzie, pentru asa un adversar redutabil cum este fumatul, iti trebuie o
motivatie puternica, o strategie inteligenta si un sprijin logistic de specialitate, atat uman, cat si divin. Si inca ceva: cei care au pierdut o lupta sau doua mai pot castiga inca razboiul!
P.S. Si va mai vand un pont! Cu cat sevrajul este mai intens si sunteti nevoiti sa va-nfruntati cu cat mai multe forme de simptom, cu atat satisfactia reusitei este mai mare si stima de sine mai crescuta!
Va doresc mult succes!
Postări
