Ce mica-i Vacanta Mare ...
A venit, in sfarsit, vara ! Mai este putin si vine si mult asteptata vacanta, cea dupa care tanjim tot anul facand planuri si economii. Agentiile de turism se intrec in oferte, care mai de care mai „avantajoase”, revistele se intrec in sfaturi despre cum sa ne protejam de razele soarelui, cum sa ne imbracam la plaja, ce sa mancam ca sa aratam cat mai bine etc. Este atata aglomeratie de clisee despre vacanta incat, marea majoritate dintre noi uita ce-si doreste cu adevarat de la Vacanta Mare. Ne straduim cu totii, femei, barbati, copii, tineri, batrani si mai putin batrani, sa gasim locatii cat mai exotice si fitoase pentru a avea cu ce ne lauda la toamna prietenilor si rubedeniilor oricum invidioase din principiu, sa ne achizitionam tinute cat mai fistichii pentru a da bine in pozele de vacanta facute cu forta doar pentru a avea ce sa aratam acelorasi prieteni si rubedenii, sa vedem cat mai multe „obiective turistice” pentru a nu parea ignoranti in ochii aceluiasi anturaj ... Dar la ce bune toate astea ? Ajungem inapoi epuizati, nemultumiti si mult prea indopati cu meniul generos de la all-inclusive si, undeva in adancul sufletului, dezamagiti de vacanta mult asteptata si indelung planuita. Ceva pare ca n-a functionat. Undeva pe traseu ceva s-a intamplat. Vacanta nu ne-a adus satisfactiile asteptate. Oare de ce ?
Cati dintre noi se mai gandesc la vacanta ca la un moment de relaxare dupa un an de munca si agitatie ? Cati dintre noi mai planuiesc vacanta ca pe o perioada placuta petrecuta alaturi de prieteni sau de persoane dragi ? Cati dintre noi sunt dispusi sa renunte la o vacanta in doi in Maldive pentru o vacanta cu gasca la Poiana Tapului ? Cati sunt dispusi sa-si recunoasca sincer ca nu prea isi permit vacanta exotica in Bali riscand sa „se faca de ras” in fata cunoscutilor dupa o vacanta petrecuta la Costinesti: „Vai draga, la Costinesti ?! Nici cand eram studenti nu prea mergeam acolo, daramite acum ! Asa rau stati cu banii ?”. Pentru ca acum, in 2008, in Romania, doar daca esti „taran” sau „sarac” (ceea ce este foarte grav) iti mai faci vacanta in Romania. Altfel, macar pana in Bulgaria trebuie sa te duci daca nu vrei sa te faci chiar cu totul de ras. Unde sunt vacantele de altadata cu cortul in Delta Dunarii sau in Apuseni, savurate pana la ultima secunda? Ou sont les nieges d’atent ... cum ar spune Francois Villon. Astazi vacanta inseamna inca un prilej de a-ti afisa cu disperare „reusita sociala” prin alegerea unor locatii cat mai exotice si mai trendy de unde, eventual, sa vii si cu sarsanalele incarcate de haine „de firma” spre disperarea vecinelor si a colegelor de servici: „Uite-o draga si pe-asta ! Dupa ce ca si-a facut vacanta in Dubai, a mai venit si impodobita ca bradul de Craciun !”. Si uite-asa apar juraminte aprinse rostite in gand cu disperare dar cu zambetul pe buze: „Lasa ca-i arat eu ei si, la vara, chit ca mananc doar cartofi tot anul, tot ma duc si eu, macar pana in Spania, vipera naibii !”, invidii, orgolii ranite si, cam atat ...
La ce bun toate astea ?! Nu ar fi mult mai placuta, relaxanta si „incarcatoare de baterii” o vacanta petrecuta alaturi de prieteni intr-o locatie pe care chiar ti-o permiti, stand relaxata si citind o carte buna in loc sa alergi disperata sa vezi tone de ruine care nu-ti spun nimic si sa faci sute de poze afisand zambete fortate sub care se ascund munti de oboseala generata de alergatura nebuna pe la monumente, muzee si prin magazine. Nu ar fi mult mai bine sa incercam sa fim noi insine, autentici, relaxati, bucurandu-ne cu adevarat de vacanta si, mai ales, de viata ? Este adevarat ca decizia presupune, invariabil, o renuntare si ca pentru fiecare „da” trebuie sa existe un „nu” dar poate ca, pana la urma, capacitatea de a lua decizii corecte despre cum sa ne traim viata reprezinta un semn al maturizarii, nu doar individuale, ci si sociale. A fi capabil sa decizi in avantajul tau si fara a te crampona de clisee, norme false si de „gura lumii” ar trebui sa fie unul dintre scopurile fiecaruia dintre noi.
Vacanta placuta si o vara minunata !
Sfatul psihoterapeutului:
Este extraordinar de greu, ba chiar terifiant, sa recunosti si sa accepti ideea ca tu si numai tu esti acela care iti construiesti viata, felul in care o traiesti si ca problemele tale nu sunt opera unei forte sau puteri exterioare, ci chiar opera ta.
Este extraordinar de greu sa ne asumam libertatea de care dispunem si sa ne bucuram de ea folosind-o pentru a ne procura noua „stari de bine” si nu pentru a le induce altora „stari de rau” de genul „Sa moara x-ulescu de invidie !”. Da, este adevarat ca, de cele mai multe ori, aceste tipare de gandire sunt inconstiente dar haideti sa incercam sa le constientizam si sa ne lepadam de ele, nu pentru altceva decat pentru binele personal. Haideti sa ne bucuram de liberate, sa constientizam ceea ce ne dorim cu adevarat si sa fim liberi sa facem asa cum dorim cu adevarat sa facem pentru ca oricum suntem, cum ar spune Sartre, „condamnati la liberatate”.
Se spune ca atunci cand murim, ne trec prin fata ochilor evenimentele cu adevarat importante traite in propia noastra viata, dar tare mi-e teama ca nu or sa fie punctate nici hotelurile de 5 stele la care am poposit odinioara, nici zborul de 5000 $ „one way” cu supersonicul Concorde sau la First Class, nici rochia Valentino de 10.000 Euro achizitionata intr-o calatorie de shopping (rochie de la care am sperat rezolvarea tuturor frustrarilor personale), si nici nu vom putea folosi drept pasaport pentru „ocuparea unui loc mai in fata” in viata de apoi, milioanele de poze facute exclusiv pentru cei de acasa, poze al caror proces de imortalizare a lasat sa treca pe linga noi momente cu adevat importante. V-as invita sa meditati la aceste aspecte, la scara proprie-i valori aflata in plin proces de modificare, la ce anume este cu adevarat important pentru voi, la calitatea vacantei atat de scurte si atat de asteptate din care nu raman decat oboseli, frustrari, conturi goale si perspectiva unui an intreg de munca ce va desparte de urmatoarea vacanta. Asta-i tot !
A venit, in sfarsit, vara ! Mai este putin si vine si mult asteptata vacanta, cea dupa care tanjim tot anul facand planuri si economii. Agentiile de turism se intrec in oferte, care mai de care mai „avantajoase”, revistele se intrec in sfaturi despre cum sa ne protejam de razele soarelui, cum sa ne imbracam la plaja, ce sa mancam ca sa aratam cat mai bine etc. Este atata aglomeratie de clisee despre vacanta incat, marea majoritate dintre noi uita ce-si doreste cu adevarat de la Vacanta Mare. Ne straduim cu totii, femei, barbati, copii, tineri, batrani si mai putin batrani, sa gasim locatii cat mai exotice si fitoase pentru a avea cu ce ne lauda la toamna prietenilor si rubedeniilor oricum invidioase din principiu, sa ne achizitionam tinute cat mai fistichii pentru a da bine in pozele de vacanta facute cu forta doar pentru a avea ce sa aratam acelorasi prieteni si rubedenii, sa vedem cat mai multe „obiective turistice” pentru a nu parea ignoranti in ochii aceluiasi anturaj ... Dar la ce bune toate astea ? Ajungem inapoi epuizati, nemultumiti si mult prea indopati cu meniul generos de la all-inclusive si, undeva in adancul sufletului, dezamagiti de vacanta mult asteptata si indelung planuita. Ceva pare ca n-a functionat. Undeva pe traseu ceva s-a intamplat. Vacanta nu ne-a adus satisfactiile asteptate. Oare de ce ?
Cati dintre noi se mai gandesc la vacanta ca la un moment de relaxare dupa un an de munca si agitatie ? Cati dintre noi mai planuiesc vacanta ca pe o perioada placuta petrecuta alaturi de prieteni sau de persoane dragi ? Cati dintre noi sunt dispusi sa renunte la o vacanta in doi in Maldive pentru o vacanta cu gasca la Poiana Tapului ? Cati sunt dispusi sa-si recunoasca sincer ca nu prea isi permit vacanta exotica in Bali riscand sa „se faca de ras” in fata cunoscutilor dupa o vacanta petrecuta la Costinesti: „Vai draga, la Costinesti ?! Nici cand eram studenti nu prea mergeam acolo, daramite acum ! Asa rau stati cu banii ?”. Pentru ca acum, in 2008, in Romania, doar daca esti „taran” sau „sarac” (ceea ce este foarte grav) iti mai faci vacanta in Romania. Altfel, macar pana in Bulgaria trebuie sa te duci daca nu vrei sa te faci chiar cu totul de ras. Unde sunt vacantele de altadata cu cortul in Delta Dunarii sau in Apuseni, savurate pana la ultima secunda? Ou sont les nieges d’atent ... cum ar spune Francois Villon. Astazi vacanta inseamna inca un prilej de a-ti afisa cu disperare „reusita sociala” prin alegerea unor locatii cat mai exotice si mai trendy de unde, eventual, sa vii si cu sarsanalele incarcate de haine „de firma” spre disperarea vecinelor si a colegelor de servici: „Uite-o draga si pe-asta ! Dupa ce ca si-a facut vacanta in Dubai, a mai venit si impodobita ca bradul de Craciun !”. Si uite-asa apar juraminte aprinse rostite in gand cu disperare dar cu zambetul pe buze: „Lasa ca-i arat eu ei si, la vara, chit ca mananc doar cartofi tot anul, tot ma duc si eu, macar pana in Spania, vipera naibii !”, invidii, orgolii ranite si, cam atat ...
La ce bun toate astea ?! Nu ar fi mult mai placuta, relaxanta si „incarcatoare de baterii” o vacanta petrecuta alaturi de prieteni intr-o locatie pe care chiar ti-o permiti, stand relaxata si citind o carte buna in loc sa alergi disperata sa vezi tone de ruine care nu-ti spun nimic si sa faci sute de poze afisand zambete fortate sub care se ascund munti de oboseala generata de alergatura nebuna pe la monumente, muzee si prin magazine. Nu ar fi mult mai bine sa incercam sa fim noi insine, autentici, relaxati, bucurandu-ne cu adevarat de vacanta si, mai ales, de viata ? Este adevarat ca decizia presupune, invariabil, o renuntare si ca pentru fiecare „da” trebuie sa existe un „nu” dar poate ca, pana la urma, capacitatea de a lua decizii corecte despre cum sa ne traim viata reprezinta un semn al maturizarii, nu doar individuale, ci si sociale. A fi capabil sa decizi in avantajul tau si fara a te crampona de clisee, norme false si de „gura lumii” ar trebui sa fie unul dintre scopurile fiecaruia dintre noi.
Vacanta placuta si o vara minunata !
Sfatul psihoterapeutului:
Este extraordinar de greu, ba chiar terifiant, sa recunosti si sa accepti ideea ca tu si numai tu esti acela care iti construiesti viata, felul in care o traiesti si ca problemele tale nu sunt opera unei forte sau puteri exterioare, ci chiar opera ta.
Este extraordinar de greu sa ne asumam libertatea de care dispunem si sa ne bucuram de ea folosind-o pentru a ne procura noua „stari de bine” si nu pentru a le induce altora „stari de rau” de genul „Sa moara x-ulescu de invidie !”. Da, este adevarat ca, de cele mai multe ori, aceste tipare de gandire sunt inconstiente dar haideti sa incercam sa le constientizam si sa ne lepadam de ele, nu pentru altceva decat pentru binele personal. Haideti sa ne bucuram de liberate, sa constientizam ceea ce ne dorim cu adevarat si sa fim liberi sa facem asa cum dorim cu adevarat sa facem pentru ca oricum suntem, cum ar spune Sartre, „condamnati la liberatate”.
Se spune ca atunci cand murim, ne trec prin fata ochilor evenimentele cu adevarat importante traite in propia noastra viata, dar tare mi-e teama ca nu or sa fie punctate nici hotelurile de 5 stele la care am poposit odinioara, nici zborul de 5000 $ „one way” cu supersonicul Concorde sau la First Class, nici rochia Valentino de 10.000 Euro achizitionata intr-o calatorie de shopping (rochie de la care am sperat rezolvarea tuturor frustrarilor personale), si nici nu vom putea folosi drept pasaport pentru „ocuparea unui loc mai in fata” in viata de apoi, milioanele de poze facute exclusiv pentru cei de acasa, poze al caror proces de imortalizare a lasat sa treca pe linga noi momente cu adevat importante. V-as invita sa meditati la aceste aspecte, la scara proprie-i valori aflata in plin proces de modificare, la ce anume este cu adevarat important pentru voi, la calitatea vacantei atat de scurte si atat de asteptate din care nu raman decat oboseli, frustrari, conturi goale si perspectiva unui an intreg de munca ce va desparte de urmatoarea vacanta. Asta-i tot !
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu