Femeia lui Balzac....
Citeam deunazi un articol despre necesitatea infiintarii unui canal tv intitulat- Human Planet. Daca privim retrospectiv, ne dam seama ca avem mai multe informatii despre nu stiu ce rasa de cimpanzei pitici decat despre nevoile sexuale ale femeii de 30 de ani, de exemplu. Stiu mai multe despre viata ursului panda decat despre frustrarile si necesetatile psihologice ale sotului meu. Am fost instruiti de canalele media, de ce anume are nevoie crocodilul african pentru a putea trai fericit, dar nu stiu ce-l face pe copilul meu fericit. Stiu cum reactioneaza balena alba la incalzirea globala, dar nu stiu nici macar cum il cheama pe vecinul de la doi. Sunt din ce in ce mai putine documentare despre oameni. Si atentie, nu reportaje plicticoase despre oamenii pitoresti ai tarii. Se aloca fonduri imense salvarii unor specii de animale pe cale de disparitie, in timp ce mai mult de o treime din populatia globului traieste in foame si mizerie. Iar o mare parte din restul, traiesc de pe o zi pe alta fara a fi nici pe departe fericiti. Fara sa se cunoasca, fara macar sa stie macar cine sunt...
Am 30 de ani...varsta de care mi-a fost frica inca de cand aveam 18. Se vorbeste de “criza femeii de 30 de ani” ca despre un obstacol dificil si obligatoriu. Mi-a fost realmente teama de cifra asta, poate si pentru faptul ca, la 18 ani “o frunzaream” intr-o gasca de fete de 30, care nu aveau nici un D-zeu...seara de seara pierdeam timpul cu tot felul de activitati meschine, de la flirturi ieftine, dar care tineau loc de confirmare a feminitatii , pana la nopti pierdute in cluburi degeaba, de la schimburi de toale prin rotatie ( bluza ei, cu fusta mea si cizmele alteia-asta seara ) pana la plecari inopinante, cand se crapa de ziua, direct din discoteca, catre mare sau catre munte, in functie de inspiratia contextuala. Si frica venea din perspectiva altor 12 ani de continuitate...Mi-am jurat sa nu am aceleasi preocupari la 30 de ani...Mi-am jurat sa nu fiu ca ele...si n-am fost. La 24 am cunoscut un barbat care indeplinea toate cerintele pentru un sot dedicat si un tata responsabil. La 25 am nascut primul copil – o fetita. Timp de un an am fost cea mai fericita...Rar, cand ma vedeam cu fetele-chochetele, aranjate, machiate, imbracate, etalandu-si colectia de posete, ma navalea un sentiment de superioritate nemasurabila, chiar daca aratam ca ratusca cea urata, imbracata cu hainele de cel putin doi ani vechime, pe care le percepeam ca noi, si ca pe o victorie ca am reincaput in ele. Copilul ma implinise, ma salvase de obsesia “crizei de 30”, ma echilibrase.
Nu am trait criza existentiala de la 30 , cel putin nu cea despre care am fost prevenita. Traiesc o alta criza, de care nimeni nu mi-a spus...Nu am devenit femeia care nu-mi doream sa fiu, in schimb am devenit o alta femeie. AM DEVENIT FEMEIE ! Chiar daca toata scara mea valorica este up-side-down, o caruta de situatii despre care am crezut si chiar am verbalizat ca “Eu niciodata” au devenit prioritati ( am inteles pe pielea mea expresia uzitata mult prea des: never say never) , chiar daca in fiecare zi imi descopar sexualitatea si senzualitatea, si constientizez faptul ca zece ani doar m-am facut ca fac dragoste, convinsa fiind ca-s chiar experta, nu pot decat sa ma bucur de criza existentiala pe care o traversaz. Nimeni nu mi-a spus ca la 30 e ani, dinamica sexuala a femeii se schimba radical. Nimeni nu mi-a spus ca ajungand la ” venerabila varsta” , n-am sa ma dau la schimb pe sapte de 20 de ani. Nimeni nu mi-a spus ca nu trebuie sa te temi de 30 de ani, ci sa-i astepti cu nerabdare. Nu stiu nimic din ce credeam ca stiu, nu cred nimic din ce juram ca trebuie, nu vreau nimic din ce stiam ca-i musai, stiu doar ca brusc, nu mai sunt deloc cea din Buletinul de Identitate pe care-l port zilnic in portofel.
Sunt fericita cu noua mea identitate, si incercam sa ne-nprietenim. Si poate am sa-mi schimb si Buletinul Am 30 de ani si mi-e bine...
SFATUL PSIHOTERAPEUTULUI
El, Honore de Balzac, s-ar rasuci in mormant daca ar stii ca ne-a trebuit mai bine de un secol jumatate ca in sfarsit, femeia de 30 de ani sa incepa sa-si constientizeze si sa-si respecte valoarea. “Femeia este ca timpul, eterna, proaspata, frumoasa, este perpetuarea speciei, mentinerea vietii - deci nu are varsta ci doar exista, avand cea mai frumoasa sarcina din Univers.”
Si de abia azi, femeia mileniului III descopera incet, dar sigur, si cealalta sarcina a ei, la fel de importanta – cautarea fericirii personale, a echilibrului interior, independent de statutul de mama, sotie, fiica, etc.
30 de ani – o varsta considerata in alte timpuri si de alte spatii de civilizatie si cultura, o varsta critica. Sunt femei care la varsta asta se confrunta cu prima menstruatie a fiicei, altele care acum alapteaza pentru prima data, altele care isi propun sa ramana insarcinate – poate la anu’, insa toate stiu ca incepand de acum se pot numi cu adevarat femei...Scara valorica a acestora se schimba radical, dinamica sexuala se modifica semnificativ. Satisfactia sexuala devine o prioritate, nevoia de confirmare a senzualitatii si sexualitatii creste exponential, respectul fata de propria persoana se contureaza, nevoile adevarate, proprii sunt constientizate si implinite in detrimentul nevoilor-masca etice, morale, educationale care au fost in prim plan pana acum.
Este perioada in care se delimiteaza cu usurinta de ceea nu-i place pentru ca nu mai este bantuita de ambitia de “a valora”, impresiona, castiga. Stie cum corpul ei vibreaza la fiecare atingere la fel de bine cum stie cum va reactiona in diverse situatii, cum se comporta cand are “toane” sau cand vrea ceva de la cei din jur. O femeie la aceasta varsta, simte perioada de ovulatie, fara a face “calcule matematico-calendaristice”, doar pentru ca devine constienta de senzualitatea ei care se manifesta din plin in aceasta perioada. O femeie la 30 de ani, stie ca in urma unui act sexual ea este cea castigata, intelege ca ea e cea care decide si alege partenerul, incepe sa simta ca mai degraba ea foloseste partenerul decat acesta se foloseste de ea.
Femeia isi recastiga superioritatea in competitia mult mediatizata dintre ea si barbat. Actiunile sale au finalitatea dorita, are mai multa incredere in ea, si “falsurile” nu o mai incanta...
Daca la 20 de ani experimentezi, testezi, “gusti” din ceea ce crezi ca iti place, la 30 de ani nu mai pierzi timpul si iti iei de pe raftul vietii exact ceea ce ai nevoie si-ti place.. Nu te mai intrebi ce-i place acestui barbat la mine? ci “Ce vreau eu de la barbatul din fata mea?”.
Vreau sa va provoc si sa va ganditi la lipsa de inhibitii, la beneficiile partenerilor stabili, la bucuriile si dificultatile vietii mature, la fascinanta lume a maternitatii. Vreau ca in preajma varstei de 30 sa va faceti bilantul realizarilor, a lectiilor invatate de la viata, vreau sa va ganditi la timpul si atentia pe care meritati sa v-o acordati, la pasiuni si la fascinanta lume interioara a femeii de 30 de ani, trecuta deja prin aventuri, implinita, sigura pe ea, puternica si frumoasa...
Citeam deunazi un articol despre necesitatea infiintarii unui canal tv intitulat- Human Planet. Daca privim retrospectiv, ne dam seama ca avem mai multe informatii despre nu stiu ce rasa de cimpanzei pitici decat despre nevoile sexuale ale femeii de 30 de ani, de exemplu. Stiu mai multe despre viata ursului panda decat despre frustrarile si necesetatile psihologice ale sotului meu. Am fost instruiti de canalele media, de ce anume are nevoie crocodilul african pentru a putea trai fericit, dar nu stiu ce-l face pe copilul meu fericit. Stiu cum reactioneaza balena alba la incalzirea globala, dar nu stiu nici macar cum il cheama pe vecinul de la doi. Sunt din ce in ce mai putine documentare despre oameni. Si atentie, nu reportaje plicticoase despre oamenii pitoresti ai tarii. Se aloca fonduri imense salvarii unor specii de animale pe cale de disparitie, in timp ce mai mult de o treime din populatia globului traieste in foame si mizerie. Iar o mare parte din restul, traiesc de pe o zi pe alta fara a fi nici pe departe fericiti. Fara sa se cunoasca, fara macar sa stie macar cine sunt...
Am 30 de ani...varsta de care mi-a fost frica inca de cand aveam 18. Se vorbeste de “criza femeii de 30 de ani” ca despre un obstacol dificil si obligatoriu. Mi-a fost realmente teama de cifra asta, poate si pentru faptul ca, la 18 ani “o frunzaream” intr-o gasca de fete de 30, care nu aveau nici un D-zeu...seara de seara pierdeam timpul cu tot felul de activitati meschine, de la flirturi ieftine, dar care tineau loc de confirmare a feminitatii , pana la nopti pierdute in cluburi degeaba, de la schimburi de toale prin rotatie ( bluza ei, cu fusta mea si cizmele alteia-asta seara ) pana la plecari inopinante, cand se crapa de ziua, direct din discoteca, catre mare sau catre munte, in functie de inspiratia contextuala. Si frica venea din perspectiva altor 12 ani de continuitate...Mi-am jurat sa nu am aceleasi preocupari la 30 de ani...Mi-am jurat sa nu fiu ca ele...si n-am fost. La 24 am cunoscut un barbat care indeplinea toate cerintele pentru un sot dedicat si un tata responsabil. La 25 am nascut primul copil – o fetita. Timp de un an am fost cea mai fericita...Rar, cand ma vedeam cu fetele-chochetele, aranjate, machiate, imbracate, etalandu-si colectia de posete, ma navalea un sentiment de superioritate nemasurabila, chiar daca aratam ca ratusca cea urata, imbracata cu hainele de cel putin doi ani vechime, pe care le percepeam ca noi, si ca pe o victorie ca am reincaput in ele. Copilul ma implinise, ma salvase de obsesia “crizei de 30”, ma echilibrase.
Nu am trait criza existentiala de la 30 , cel putin nu cea despre care am fost prevenita. Traiesc o alta criza, de care nimeni nu mi-a spus...Nu am devenit femeia care nu-mi doream sa fiu, in schimb am devenit o alta femeie. AM DEVENIT FEMEIE ! Chiar daca toata scara mea valorica este up-side-down, o caruta de situatii despre care am crezut si chiar am verbalizat ca “Eu niciodata” au devenit prioritati ( am inteles pe pielea mea expresia uzitata mult prea des: never say never) , chiar daca in fiecare zi imi descopar sexualitatea si senzualitatea, si constientizez faptul ca zece ani doar m-am facut ca fac dragoste, convinsa fiind ca-s chiar experta, nu pot decat sa ma bucur de criza existentiala pe care o traversaz. Nimeni nu mi-a spus ca la 30 e ani, dinamica sexuala a femeii se schimba radical. Nimeni nu mi-a spus ca ajungand la ” venerabila varsta” , n-am sa ma dau la schimb pe sapte de 20 de ani. Nimeni nu mi-a spus ca nu trebuie sa te temi de 30 de ani, ci sa-i astepti cu nerabdare. Nu stiu nimic din ce credeam ca stiu, nu cred nimic din ce juram ca trebuie, nu vreau nimic din ce stiam ca-i musai, stiu doar ca brusc, nu mai sunt deloc cea din Buletinul de Identitate pe care-l port zilnic in portofel.
Sunt fericita cu noua mea identitate, si incercam sa ne-nprietenim. Si poate am sa-mi schimb si Buletinul Am 30 de ani si mi-e bine...
SFATUL PSIHOTERAPEUTULUI
El, Honore de Balzac, s-ar rasuci in mormant daca ar stii ca ne-a trebuit mai bine de un secol jumatate ca in sfarsit, femeia de 30 de ani sa incepa sa-si constientizeze si sa-si respecte valoarea. “Femeia este ca timpul, eterna, proaspata, frumoasa, este perpetuarea speciei, mentinerea vietii - deci nu are varsta ci doar exista, avand cea mai frumoasa sarcina din Univers.”
Si de abia azi, femeia mileniului III descopera incet, dar sigur, si cealalta sarcina a ei, la fel de importanta – cautarea fericirii personale, a echilibrului interior, independent de statutul de mama, sotie, fiica, etc.
30 de ani – o varsta considerata in alte timpuri si de alte spatii de civilizatie si cultura, o varsta critica. Sunt femei care la varsta asta se confrunta cu prima menstruatie a fiicei, altele care acum alapteaza pentru prima data, altele care isi propun sa ramana insarcinate – poate la anu’, insa toate stiu ca incepand de acum se pot numi cu adevarat femei...Scara valorica a acestora se schimba radical, dinamica sexuala se modifica semnificativ. Satisfactia sexuala devine o prioritate, nevoia de confirmare a senzualitatii si sexualitatii creste exponential, respectul fata de propria persoana se contureaza, nevoile adevarate, proprii sunt constientizate si implinite in detrimentul nevoilor-masca etice, morale, educationale care au fost in prim plan pana acum.
Este perioada in care se delimiteaza cu usurinta de ceea nu-i place pentru ca nu mai este bantuita de ambitia de “a valora”, impresiona, castiga. Stie cum corpul ei vibreaza la fiecare atingere la fel de bine cum stie cum va reactiona in diverse situatii, cum se comporta cand are “toane” sau cand vrea ceva de la cei din jur. O femeie la aceasta varsta, simte perioada de ovulatie, fara a face “calcule matematico-calendaristice”, doar pentru ca devine constienta de senzualitatea ei care se manifesta din plin in aceasta perioada. O femeie la 30 de ani, stie ca in urma unui act sexual ea este cea castigata, intelege ca ea e cea care decide si alege partenerul, incepe sa simta ca mai degraba ea foloseste partenerul decat acesta se foloseste de ea.
Femeia isi recastiga superioritatea in competitia mult mediatizata dintre ea si barbat. Actiunile sale au finalitatea dorita, are mai multa incredere in ea, si “falsurile” nu o mai incanta...
Daca la 20 de ani experimentezi, testezi, “gusti” din ceea ce crezi ca iti place, la 30 de ani nu mai pierzi timpul si iti iei de pe raftul vietii exact ceea ce ai nevoie si-ti place.. Nu te mai intrebi ce-i place acestui barbat la mine? ci “Ce vreau eu de la barbatul din fata mea?”.
Vreau sa va provoc si sa va ganditi la lipsa de inhibitii, la beneficiile partenerilor stabili, la bucuriile si dificultatile vietii mature, la fascinanta lume a maternitatii. Vreau ca in preajma varstei de 30 sa va faceti bilantul realizarilor, a lectiilor invatate de la viata, vreau sa va ganditi la timpul si atentia pe care meritati sa v-o acordati, la pasiuni si la fascinanta lume interioara a femeii de 30 de ani, trecuta deja prin aventuri, implinita, sigura pe ea, puternica si frumoasa...
Postări
Un comentariu:
am doar 27 si din fericire sau nefericire ma apropii vertiginos si fara sa simt de 30 de ani. Observ insa ca oscilez ca trairi si simtiri intre femeia de 20 si cea de 30 ... eu nu le condam insa pe prietenele de 30 care ieseau prin cluburi... cu toate ca in acelasi timp si eu mi-as dori un barbat puternic langa si sa dau nastere rodului iubirii dintre noi pt ca sunt constienta de faptul ca va fi implinirea vietii,,,
Trimiteți un comentariu