Craciun din dragoste…
Motto:
” Dragostea este indelung rabdatoare,
este plina de bunatate,
dragostea nu invidiaza,
nu se umfla de mindrie,
nu se poarta necuviincios,
nu cauta folosul sau,
nu se minie, nu se gindeste la rau.
Nu se bucura de nelegiuire,
ci se bucura de adevar,
Acopera totul,
crede totul,
nadajduieste totul
sufera totul,
Dragostea nu va pieri niciodata...
Acum ramin doar trei:
Credinta, Nadejdea si Dragostea;
dar cea mai mare dintre ele este
DRAGOSTEA"...”
Epistola întâia către Corinteni.
Candva, demult, copil fiind, credeam in Mos Craciun. Apoi a venit o zi in care am aflat ca Mosu’ nu exista, ca cei ce mi-aduceau cadourile erau mama si tata. Apoi am crezut in Zana Maseluta. Si am aflat ca si banutii de sub perna tot ei doi ii puneau. Mai tarziu am crezut in dragoste. Si un timp, dupa dezamagiri si rani si suferinte, nu am mai crezut nici in dragoste...Si am concluzionat ca doar mama si tata pot fi, pot da si oferi iubire. Dar m-am inselat...Acum am inteles ca dragostea exista...Exista cu adevarat si-nseamna mai degraba a da decat a astepta...Si daca cred in dragoste, cred si in Mos Craciun, si-n zane, si-n povesti!
Craciunul este in primul rand dragoste...Inainte de a fi traditie si rit si obicei, poate chiar inainte de a fi filosofie, Craciunul este despre dragoste! Se spune ca de Craciun trebuie sa avem sufletul plin de iubire si ca, macar o data pe an, ar trebui sa ne lasam sufletul deschis pentru tot ce e mai bun în noi însine si în cei din jur. Si totusi, de multe ori, Craciunul e trist... Il resimtim ca trist pentru tot felul de pretexte meschine, ba ca nu avem iubire, ba ca n-avem suficienti banuti, ba ca nu ninge sau nu-i frig, ca n-avem porc sau suntem singuri...Acesta nu-i Craciunul...sau nu ar trebui sa fie...Craciunul e iubire!
Vrem sa iubim, ne dorim sa fim iubiti, dar stim oare cum s-o facem? Stim sa ne daruim? Stim sa primim? Dragostea este intotdeuna buna si dreapta, niciodata nu e egoista si rea. Dragostea nu e increzuta sau trufasa. Nu este geloasa sau cruda. Dragostea nu supara, nu loveste si nu poarta pica. Dragostea nu minte si nu fura. Este gata intotdeauna sa ierte, sa aiba incredere, sa spere si sa treaca peste tot. Cand ai in suflet dragoste, devi stapanul universului. Dragostea e tot ce poate fi mai bun in noi...Fiecare dintre noi avem nevoie de iubire...Avem nevoie sa iubim, poate mai mult decat sa fim iubiti! Pentru ca a iubi inseamna liniste, echilibru, pace, Craciun. Dragostea adevarata este o limba pe care surzii o pot auzi, orbii o pot vedea, invalizii o pot simti.
Trebuie sa iubim cu totii, Craciunul acesta...Sa punem in cuvinte iubirea. Sa spunem “te iubesc” tuturor celor dragi, tuturor celor care merita sau care-au meritat candva. Cred ca am ajuns sa spunem mult prea rar acest cuvant de teama ca-i prea mult, sau prea putin, sau prea banal…Devine tot mai mult un cuvant mut sau doar un simplu vers de melodie! Nu cred ca a verbaliza in orice fel iubirea, a o declara, te poate pierde sau te poate injosi…ci doar te poate face si mai fericit! Ne intitulam cu totii crestini, fie ca suntem ortodocsi, catolici, baptisti, penticostali sau Dumnezeu mai stie ce cult, dar, din pacate, cati dintre noi stim sa iubim cu adevarat? Pe firul natural al lucrurilor, toata lumea ar trebui sa stie ce este dragostea. Insa de fapt nimeni nu stie sau foarte rar se intampla sa mai fie cate cineva care sa stie sa iubeasca. Dragostea a devenit una dintre cele mai rare experiente.
Cati dintre noi mai simt Craciunul asa cum il simteam cand eram doar copii? V-ati intrebat vreodata unde se ascunde copilul din noi, acel copil ce-am fost odata? Mai suntem careva atenti si disponibili nevoilor copilului din fiecare dintre noi? Acel copil ce-a asteptat atat, ca noi sa crestem si sa putem sa-l auzim, sa-l aparam si sa-l iubim...
Iubiti Craciunul acesta...Incepeti prin a va iubi pe voi si continuati prin a declara iubire oamenilor din-prejurul vostru...Primiti si oferiti iubire tuturor celor ce inseamna ceva pentru voi...ca-s buni sau rai...ca-s importanti sau doar de umplutura, ca-s actuali sau ca sunt vechi. Chiar si celor ce va enerveaza cateodata sau mai des, pentru ca si ei sunt importanti (nu ar trebui sa ne lasam enervati decat de persoanele cu adevarat importante din viata noastra!), sefilor absurzi, rudelor cicalitoare, vecinilor obositori, neamurilor nedrepte, colegilor nesuferiti, prietenilor nerecunoscatori, fostilor iubiti neportiviti, tuturor acelora care inseamna ceva pentru noi...cu care rezonam pozitiv sau negativ. Iertarea este poate cea mai profunda forma de iubire. Nici nu aveti idee ce cadou minunat va oferiti! Poate cel mai valoros cadou din viata voastra!
Sper sa va intalniti cu Mosu’ anul acesta...cu adevarat! Pentru ca doar acesta este Mosu’ cel adevarat...restul sunt fake-uri comerciale, cu barbi de vata si saci umpluti cu ambalaje goale! Si s-ascultati in pace si colinde...sunt exclusiv despre dragoste! Si despre voi, despre fiecare-n parte!
Sfatul psihoterapeutului:
Motto:
” Dragostea este indelung rabdatoare,
este plina de bunatate,
dragostea nu invidiaza,
nu se umfla de mindrie,
nu se poarta necuviincios,
nu cauta folosul sau,
nu se minie, nu se gindeste la rau.
Nu se bucura de nelegiuire,
ci se bucura de adevar,
Acopera totul,
crede totul,
nadajduieste totul
sufera totul,
Dragostea nu va pieri niciodata...
Acum ramin doar trei:
Credinta, Nadejdea si Dragostea;
dar cea mai mare dintre ele este
DRAGOSTEA"...”
Epistola întâia către Corinteni.
Candva, demult, copil fiind, credeam in Mos Craciun. Apoi a venit o zi in care am aflat ca Mosu’ nu exista, ca cei ce mi-aduceau cadourile erau mama si tata. Apoi am crezut in Zana Maseluta. Si am aflat ca si banutii de sub perna tot ei doi ii puneau. Mai tarziu am crezut in dragoste. Si un timp, dupa dezamagiri si rani si suferinte, nu am mai crezut nici in dragoste...Si am concluzionat ca doar mama si tata pot fi, pot da si oferi iubire. Dar m-am inselat...Acum am inteles ca dragostea exista...Exista cu adevarat si-nseamna mai degraba a da decat a astepta...Si daca cred in dragoste, cred si in Mos Craciun, si-n zane, si-n povesti!
Craciunul este in primul rand dragoste...Inainte de a fi traditie si rit si obicei, poate chiar inainte de a fi filosofie, Craciunul este despre dragoste! Se spune ca de Craciun trebuie sa avem sufletul plin de iubire si ca, macar o data pe an, ar trebui sa ne lasam sufletul deschis pentru tot ce e mai bun în noi însine si în cei din jur. Si totusi, de multe ori, Craciunul e trist... Il resimtim ca trist pentru tot felul de pretexte meschine, ba ca nu avem iubire, ba ca n-avem suficienti banuti, ba ca nu ninge sau nu-i frig, ca n-avem porc sau suntem singuri...Acesta nu-i Craciunul...sau nu ar trebui sa fie...Craciunul e iubire!
Vrem sa iubim, ne dorim sa fim iubiti, dar stim oare cum s-o facem? Stim sa ne daruim? Stim sa primim? Dragostea este intotdeuna buna si dreapta, niciodata nu e egoista si rea. Dragostea nu e increzuta sau trufasa. Nu este geloasa sau cruda. Dragostea nu supara, nu loveste si nu poarta pica. Dragostea nu minte si nu fura. Este gata intotdeauna sa ierte, sa aiba incredere, sa spere si sa treaca peste tot. Cand ai in suflet dragoste, devi stapanul universului. Dragostea e tot ce poate fi mai bun in noi...Fiecare dintre noi avem nevoie de iubire...Avem nevoie sa iubim, poate mai mult decat sa fim iubiti! Pentru ca a iubi inseamna liniste, echilibru, pace, Craciun. Dragostea adevarata este o limba pe care surzii o pot auzi, orbii o pot vedea, invalizii o pot simti.
Trebuie sa iubim cu totii, Craciunul acesta...Sa punem in cuvinte iubirea. Sa spunem “te iubesc” tuturor celor dragi, tuturor celor care merita sau care-au meritat candva. Cred ca am ajuns sa spunem mult prea rar acest cuvant de teama ca-i prea mult, sau prea putin, sau prea banal…Devine tot mai mult un cuvant mut sau doar un simplu vers de melodie! Nu cred ca a verbaliza in orice fel iubirea, a o declara, te poate pierde sau te poate injosi…ci doar te poate face si mai fericit! Ne intitulam cu totii crestini, fie ca suntem ortodocsi, catolici, baptisti, penticostali sau Dumnezeu mai stie ce cult, dar, din pacate, cati dintre noi stim sa iubim cu adevarat? Pe firul natural al lucrurilor, toata lumea ar trebui sa stie ce este dragostea. Insa de fapt nimeni nu stie sau foarte rar se intampla sa mai fie cate cineva care sa stie sa iubeasca. Dragostea a devenit una dintre cele mai rare experiente.
Cati dintre noi mai simt Craciunul asa cum il simteam cand eram doar copii? V-ati intrebat vreodata unde se ascunde copilul din noi, acel copil ce-am fost odata? Mai suntem careva atenti si disponibili nevoilor copilului din fiecare dintre noi? Acel copil ce-a asteptat atat, ca noi sa crestem si sa putem sa-l auzim, sa-l aparam si sa-l iubim...
Iubiti Craciunul acesta...Incepeti prin a va iubi pe voi si continuati prin a declara iubire oamenilor din-prejurul vostru...Primiti si oferiti iubire tuturor celor ce inseamna ceva pentru voi...ca-s buni sau rai...ca-s importanti sau doar de umplutura, ca-s actuali sau ca sunt vechi. Chiar si celor ce va enerveaza cateodata sau mai des, pentru ca si ei sunt importanti (nu ar trebui sa ne lasam enervati decat de persoanele cu adevarat importante din viata noastra!), sefilor absurzi, rudelor cicalitoare, vecinilor obositori, neamurilor nedrepte, colegilor nesuferiti, prietenilor nerecunoscatori, fostilor iubiti neportiviti, tuturor acelora care inseamna ceva pentru noi...cu care rezonam pozitiv sau negativ. Iertarea este poate cea mai profunda forma de iubire. Nici nu aveti idee ce cadou minunat va oferiti! Poate cel mai valoros cadou din viata voastra!
Sper sa va intalniti cu Mosu’ anul acesta...cu adevarat! Pentru ca doar acesta este Mosu’ cel adevarat...restul sunt fake-uri comerciale, cu barbi de vata si saci umpluti cu ambalaje goale! Si s-ascultati in pace si colinde...sunt exclusiv despre dragoste! Si despre voi, despre fiecare-n parte!
Sfatul psihoterapeutului:
Ca un om sa iubeasca un altul cu adevarat este probabil cea mai grea sarcina care ne-a fost incredintata, sarcina suprema, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un simple preludii…. Iubirea este un imbold catre desavarsire, catre perfectiune, si singurul mod pentru a dobandi un echilibrului interior. Nu putem trai fara iubire.
Craciunul ne aduce in prim plan toate aceste sentimente, dar acelasi Craciun cerne si persoane care resimt din plin tristete si singutatate. Craciunul este un moment al bilantului, un moment al evaluarii, al privirii de ansamblu. Cateodata depresia este o stare fireasca in aceste momente, tocmai pentru ca suntem fortati de imprejurari sa ne constientizam lipsurile, in speta, cele ce tin de emotional. Craciunul este al lui Mos Craciun. Depresia este starea in care Mos Craciun nu exista. Si cea mai rea este starea depresiva ce ne cuprinde cand ne dam seama ca ne lipseste dragostea...de orice fel, fie ca-i dragoste de sange, sau dragoste romantica, ca e platonica sau pasionala, ca e de sine sau fata de divinitate, lipsa iubirii ne ucide. Dati-va voie sa iubiti de acest Craciun...Permiteti-va sa investiti emotional in oamenii de langa voi...Eliberati-va si transformati fiecare dimineata ce va sa vina intr-una de Ajun de Craciun, plina de dragoste si liniste si bucurie!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu