“Nu plange ca s-a terminat, zambeste ca s-a intamplat!!”!
Toamna asta toata lumea se desparte. In jurul meu, tot mai multe cupluri, mai vechi sau mai noi, se destrama…Si asta n-ar fi chiar o tragedie, dar abea acum incepe adevarata suferinta! Cupluri disfunctionale sau cupluri solide, relatii consumate demult sau relatii aparent sanatoase, toate sfarsesc in acelasi deznodamant amar...durere!
De ce doare despartirea? Fiindca organismul uman e prevazut pentru conservare. Despartire provoaca o grava anemie sufleteasca, ne scoate dintr-un patern aparent confortabil, ne dezechilibreaza si ne trezeste la realitate. Si atunci doare. Femeile raman complet confuze in urma unei despartiri. Unele sunt calme si sigure pe ele, intelegand ca toate lucrurile se intampla la momentul oportun…altele se prabusesc intr-o depresie acuta bazata pe stima de sine – zero absolut, altele cauta bezmetic afectiune temporara in barbati complet nepotiviti, iar altele se cufunda in munca, proiecte si probleme de familie..doar pentru a fugi de inevitabila singuratate. Cred eu ca inerentele concluziile post-despartire impart femeile in doua mari categorii, cel putin pentru un timp: “nu mai vreau sa aud never ever de barbati” vs “vreau sa ma indragostesc!... repede, de oricine si oricum, numai singura sa nu fiu”
Prietenei mele, despartirea i-a cauzat o fuga alarmanta de idei: daca dimineata vrea sa cunoasca un barbat care sa-i ofere afectiunea pe care ea o merita cu varf si indesat, la pranz doreste sa castreze intreaga rasa masculina, indiferent ca-i om sau caine si seara se blameaza si se culpabilizeaza pentru tot ce nu a mers intre ei. Iar noaptea e dezatru: viata nu merita traita fara el!
Despartirea doare, singuratatea este apasatoare insa acestea ar trebui sa ne fie lectii de viata. Dincolo de acest moment al rupturii pare sa fie doar neantul, ceata unui viitor incert in care nu te poti vedea si ale carui evenimente nu le poti prefigura. Dincolo de acest moment esti doar tu, inconjurat(a) de singuratate, de tristete, de deznadejde. Dincolo de despartire e tortura fara limite a unei contorsionari sufletesti din care nu stii cum iti vei reveni. Crezi ca s-a terminat, dar in realitate nimic nu se termina si sentimentele continua dincolo de ruptura, dincolo de durere, dincolo de despartire. Nimic nu-i pentru totdeauna...nici macar suferinta!
De cate ori am experimentat fiecare dintre noi acest moment dureros al despartirii? De multe ori si de fiecare dată ne promitem să nu mai ajungem in astfel de situatie, sa nu ne mai doara, sa invatam ceva din asta. E straniu ca ne doare, pentru că despartirea survine tot timplul in urma unei importante disfunctionalitati. Nimeni nu se desparte de bine! Cu toate astea continuam sa suferim parca mai mult dupa despartire, nepercepand-o niciodata ca pe o adevarata vindecare.
Cat dureaza suferinta? In “Sex and the City”, Samantha impartea la doi timpul de durata al relatiei si obtinea timpul de vindecare. Habar n-am daca-i asa sau nu! Suferinta dureaza atat cat ne permitem si cat ii permitem noi!
Ce inseamna de fapt despartirea si cand anume se produce ea? Este momentul in care spui sau ti se spune “ ne despartim”, sau mult inainte, atunci cand totul a-nceput sa scartaie, cand am inceput sa ne complacem intr-o rutina calduta de dragul obisnuintei, cand am uitat sa mai primim si sa mai oferim? Despartirea apare cand persoana de langa noi nu mai este cea care ne implineste, cea care ne face fericiti. Paradoxal, despartirea ar trebui sa ne bucure, in primul rand pentru ca unul dintre noi a fost atat de matur incat sa stie ce isi doreste de la viata, si-apoi pentru ca orice despartire este intotdeauna un nou inceput! Despartirea este o decizie luata de oamenii maturi, o decizie care incheie cursul unei vieti si deschide alta.
Sfatul psihoterapeutului:
Despre despartiri se spun si se scriu multe, dar nici cea mai rationala si obiectiva afirmatie nu este capabila sa caracterizeze ceea ce simtim atunci cand suntem parasiti, decidem chiar noi sa punem capat unei relatii sau relatia se destrama sub ochii nostri, fara ca macar sa ne dam seama. O despartire nu e neaparat un sfarsit, ci inceputul unei noi etape din viata noastra - de cele mai multe ori o etapa mai interesanta si mai infloritoare. Dar asta depinde numai de felul in care privim problema. Din fericire, omul are puterea de a se adapta la nou si de a merge mai departe, chiar daca pe moment pare ca nimic nu mai are sens. Amintiti-va ca ne putem dezobisnui de orice daca depunem putin efort. Cu cat depasim mai repede momentul de suferinta, cu atat mai bine. Pentru iesirea cat mai rapida din criza, este necesar sa nu permitem gandurilor negative sa ne invadeze. Activitatea necontrolata a mintii (amestecul de ganduri negative) aduce daune mari energeticii organismului. Depresia nu este altceva, decat o stare a persoanelor cu energetica prabusita. Nu putem functiona echilibrat daca ne gandim neincetat la o persoana ce ne-a provocat suferinta. Nu putem fi fericiti daca focusam doar pe pierdere, daca ne complacem in statutul de victima, daca plangem neincetat dupa ”laptele varsat”. Cineva spunea ca iubirea este o doar boala, deci se vindeca.
Neplacut este ca o relatie frumoasa candva, ce i-a facut pe ambii parteneri fericiti nu se sfarseste aproape niciodata in aceeasi nota de intelegere. E o regula nesuferita care spune ca lucrurile bune se termina urat, neonorant, cu scandal si reprosuri cat mai dureroase. O despartire de comun acord, in care partenerii sa devina amici e un vis frumos. Dar vestea buna este ca putem trece peste o despartire, indiferent cat de urata este ea! Si chiar putem trece invingatoare! Chiar daca pe moment simtim ca nu ne vom vindeca niciodata. Chiar si cea mai sensibila dintre femei o poate face. Insa este obligatoriu sa ne propunem sa uitam si sa nu ne uitam inapoi. Da, e nevoie de timp pentru asta, avem dreptul la aceasta suferinta, cred in obligativitatea travaliului de doliu, se justifica depresia si gandurile negre, dar vine un moment cand trebuie sa lasam suferinta sa treaca, sa ne scuturam si sa privim inainte cu optimism. In rest... o prietena buna care sa ne fie alaturi, un nou look, curiozitate pentru ce va sa vina si o noua viata care ne asteapta. Oamenii se schimba, iar despartirile fac parte din cele mai educative lectii pe care le capatam de la viata. Orice pierdere are si un element pozitiv – intotdeauna pierdem pe o parte si castigam pe alta! Bucura-te de viata! Altfel, in timp ce tu esti trist(a), ea trece!
Toamna asta toata lumea se desparte. In jurul meu, tot mai multe cupluri, mai vechi sau mai noi, se destrama…Si asta n-ar fi chiar o tragedie, dar abea acum incepe adevarata suferinta! Cupluri disfunctionale sau cupluri solide, relatii consumate demult sau relatii aparent sanatoase, toate sfarsesc in acelasi deznodamant amar...durere!
De ce doare despartirea? Fiindca organismul uman e prevazut pentru conservare. Despartire provoaca o grava anemie sufleteasca, ne scoate dintr-un patern aparent confortabil, ne dezechilibreaza si ne trezeste la realitate. Si atunci doare. Femeile raman complet confuze in urma unei despartiri. Unele sunt calme si sigure pe ele, intelegand ca toate lucrurile se intampla la momentul oportun…altele se prabusesc intr-o depresie acuta bazata pe stima de sine – zero absolut, altele cauta bezmetic afectiune temporara in barbati complet nepotiviti, iar altele se cufunda in munca, proiecte si probleme de familie..doar pentru a fugi de inevitabila singuratate. Cred eu ca inerentele concluziile post-despartire impart femeile in doua mari categorii, cel putin pentru un timp: “nu mai vreau sa aud never ever de barbati” vs “vreau sa ma indragostesc!... repede, de oricine si oricum, numai singura sa nu fiu”
Prietenei mele, despartirea i-a cauzat o fuga alarmanta de idei: daca dimineata vrea sa cunoasca un barbat care sa-i ofere afectiunea pe care ea o merita cu varf si indesat, la pranz doreste sa castreze intreaga rasa masculina, indiferent ca-i om sau caine si seara se blameaza si se culpabilizeaza pentru tot ce nu a mers intre ei. Iar noaptea e dezatru: viata nu merita traita fara el!
Despartirea doare, singuratatea este apasatoare insa acestea ar trebui sa ne fie lectii de viata. Dincolo de acest moment al rupturii pare sa fie doar neantul, ceata unui viitor incert in care nu te poti vedea si ale carui evenimente nu le poti prefigura. Dincolo de acest moment esti doar tu, inconjurat(a) de singuratate, de tristete, de deznadejde. Dincolo de despartire e tortura fara limite a unei contorsionari sufletesti din care nu stii cum iti vei reveni. Crezi ca s-a terminat, dar in realitate nimic nu se termina si sentimentele continua dincolo de ruptura, dincolo de durere, dincolo de despartire. Nimic nu-i pentru totdeauna...nici macar suferinta!
De cate ori am experimentat fiecare dintre noi acest moment dureros al despartirii? De multe ori si de fiecare dată ne promitem să nu mai ajungem in astfel de situatie, sa nu ne mai doara, sa invatam ceva din asta. E straniu ca ne doare, pentru că despartirea survine tot timplul in urma unei importante disfunctionalitati. Nimeni nu se desparte de bine! Cu toate astea continuam sa suferim parca mai mult dupa despartire, nepercepand-o niciodata ca pe o adevarata vindecare.
Cat dureaza suferinta? In “Sex and the City”, Samantha impartea la doi timpul de durata al relatiei si obtinea timpul de vindecare. Habar n-am daca-i asa sau nu! Suferinta dureaza atat cat ne permitem si cat ii permitem noi!
Ce inseamna de fapt despartirea si cand anume se produce ea? Este momentul in care spui sau ti se spune “ ne despartim”, sau mult inainte, atunci cand totul a-nceput sa scartaie, cand am inceput sa ne complacem intr-o rutina calduta de dragul obisnuintei, cand am uitat sa mai primim si sa mai oferim? Despartirea apare cand persoana de langa noi nu mai este cea care ne implineste, cea care ne face fericiti. Paradoxal, despartirea ar trebui sa ne bucure, in primul rand pentru ca unul dintre noi a fost atat de matur incat sa stie ce isi doreste de la viata, si-apoi pentru ca orice despartire este intotdeauna un nou inceput! Despartirea este o decizie luata de oamenii maturi, o decizie care incheie cursul unei vieti si deschide alta.
Sfatul psihoterapeutului:
Despre despartiri se spun si se scriu multe, dar nici cea mai rationala si obiectiva afirmatie nu este capabila sa caracterizeze ceea ce simtim atunci cand suntem parasiti, decidem chiar noi sa punem capat unei relatii sau relatia se destrama sub ochii nostri, fara ca macar sa ne dam seama. O despartire nu e neaparat un sfarsit, ci inceputul unei noi etape din viata noastra - de cele mai multe ori o etapa mai interesanta si mai infloritoare. Dar asta depinde numai de felul in care privim problema. Din fericire, omul are puterea de a se adapta la nou si de a merge mai departe, chiar daca pe moment pare ca nimic nu mai are sens. Amintiti-va ca ne putem dezobisnui de orice daca depunem putin efort. Cu cat depasim mai repede momentul de suferinta, cu atat mai bine. Pentru iesirea cat mai rapida din criza, este necesar sa nu permitem gandurilor negative sa ne invadeze. Activitatea necontrolata a mintii (amestecul de ganduri negative) aduce daune mari energeticii organismului. Depresia nu este altceva, decat o stare a persoanelor cu energetica prabusita. Nu putem functiona echilibrat daca ne gandim neincetat la o persoana ce ne-a provocat suferinta. Nu putem fi fericiti daca focusam doar pe pierdere, daca ne complacem in statutul de victima, daca plangem neincetat dupa ”laptele varsat”. Cineva spunea ca iubirea este o doar boala, deci se vindeca.
Neplacut este ca o relatie frumoasa candva, ce i-a facut pe ambii parteneri fericiti nu se sfarseste aproape niciodata in aceeasi nota de intelegere. E o regula nesuferita care spune ca lucrurile bune se termina urat, neonorant, cu scandal si reprosuri cat mai dureroase. O despartire de comun acord, in care partenerii sa devina amici e un vis frumos. Dar vestea buna este ca putem trece peste o despartire, indiferent cat de urata este ea! Si chiar putem trece invingatoare! Chiar daca pe moment simtim ca nu ne vom vindeca niciodata. Chiar si cea mai sensibila dintre femei o poate face. Insa este obligatoriu sa ne propunem sa uitam si sa nu ne uitam inapoi. Da, e nevoie de timp pentru asta, avem dreptul la aceasta suferinta, cred in obligativitatea travaliului de doliu, se justifica depresia si gandurile negre, dar vine un moment cand trebuie sa lasam suferinta sa treaca, sa ne scuturam si sa privim inainte cu optimism. In rest... o prietena buna care sa ne fie alaturi, un nou look, curiozitate pentru ce va sa vina si o noua viata care ne asteapta. Oamenii se schimba, iar despartirile fac parte din cele mai educative lectii pe care le capatam de la viata. Orice pierdere are si un element pozitiv – intotdeauna pierdem pe o parte si castigam pe alta! Bucura-te de viata! Altfel, in timp ce tu esti trist(a), ea trece!
Postări
2 comentarii:
Foarte frumos scrii si pot spune ca randurile tale sunt incurajatoare pentru cei care suntem mai "slabi de inger" si care cautam deseori cu disperare un sfat.
Laura
Mi-a placut postarea ta.Foarte frumoasa si cu adevarat incurajatoare.Dar uite ca na, inevitabilul s-a produs.dupa 10 luni cu o pauza intre noi, ne-am despartit si totusi doare.De ce?...nu stiu, deocamdata nu ma simt in stare sa raspund.Daca voi avea vreodata raspuns, iti voi raspunde cu un comentariu.Imi place cum ai gandit si dami voie sa fiu si eu unul dintre persoanele interesate de acolo.
Numai de bine sa auzim!.
Trimiteți un comentariu