EMMA SHAPPLIN

DOAR ASCULTATI! ATAT!
http://www.youtube.com/watch?v=BjvFsVKlfh4&feature=related

poezie

Femeia lui balzac

citea ca un animal flămând înainte de
a fi femeia lui balzac astăzi
un fel de abator în care sacrifică
speranţe şi idei nerostite

ea nu credea că el îi va fi un lung şir de dezamăgiri
bună iubita suntem aici
de dimineaţa de seară de ce-o fi- nu vrei să
risipim rânduri rânduri orice construcţie deşi
el nu crede că

dragostea constă în întregime din paradoxuri
e greu de în(trei)ţinut şi dezlegat sofisme
o uşă închisă deschide alta în nopţile când
urmăreşti goana sângelui prin artere ajungi să auzi
cum creierul ticăie ca un ceas de bucătărie ieftin
ca şi propria-ţi viaţă

îi plac speranţele în monotonia lor până când
se adreseză unei persoane pe care şi-o închipuie
întotdeauna locuind
pe meleagurile verzi şi liniştite ale psalmului 23
din acel punct totul se surpă

EPOPEEA RENUNTARII LA VICIU

Fumatul -Epopeea renuntarii la viciu

“ - Buna ziua! Numele meu este... il gasiti in propria-mi Cartea de Identitate si am mai multi ani decat ati zice dupa ce ma veti asculta scriind. Mă cheamă „cum nu trebuie” sau „cine dracu’ m-o fi chemat aici” şi sunt fumătoare. Addicted pană în măduva oaselor. Aş fuma orice! Dar nu o fac si am nevoie de aprecieri, si laude si galerie...si poate chiar de o statuie. Nu sunt alcoolica, (de asta nu ma aflu la A.A.) si nici nu cred ca o sa devin vreodata. Nu beau nici macar cafea. Amaraciunea aia nu as ingurgita-o nici daca-s sti ca-mi face bine. Odata, cand eram mai tanara, am fost la o ghicitoare, unde-a trebuit sa beau o gura de licoare neagra si amara, ca sa-i dau tigancii dreptul la obiectul muncii. Atat! Si cu toate astea ma aflu in sevraj, de doua zile. Nu am luat niciodata droguri, de niciun fel, nici albe, nici negre, nici in stare solida, nici prafuri si nici frunze. Singurele frunze consumate au fost de tutun. De la ele am ajuns in sevraj. Am aparut aici, in fata ochilor dvs, sa caut ajutor...si sa-mi ofer ajutorul voua...fratilor mei de suferinta...”
Vreau, (si daca vreau pot), sa ma simt ca la T.A. (Tabacistii-Anonimi) si astfel drumul meu catre vindecare sa fie pe jumatate parcurs... Am constientizat ca am o problema, am hotarat sa o rezolv si, mai mult decat atat, am demarat procesul de vindecare, luand atitudine.
Cred ca m-am apucat sa povestesc acum pentru ca trebuie sa-mi umplu timpul cu ceva. Sa-mi tin mainile ocupate. De duminica seara am lasat tutunul pentru altii – prieteni si dusmani...pentru cine vrea! Sper sa fii facut asta pentru totdeauna. Am incredere in mine, pentru ca inca nu a murit nimeni din asta. Evident, de cum am ajuns luni la birou m-am apucat sa ma documentez despre starea de sevraj. Cate articole am citit atatea stari am gasit. Concluzia este ca fiecare om trece prin starea de sevraj diferit. Eu, spre exemplu, sunt intr-o permanenta stare de ameteala, ma doare capul si-l simt foarte greu. Am aflat de ce ma doare capul si tocmai deasta am senzatia ca este si mai greu. Motivul ar fii unul foarte simplu; ajunge mult mai mult sange oxigenat la creier. Vad ca de azi ma apucat si o tuse, care cica-i normala, pentru ca avem acolo in gat niste omuleti mici care se chinuie sa il curete de gunoaiele lasate de tutun. Tuse care in timp va trece. Singurele lucruri de nesuportat in acest moment sunt starea de ameteala si cea de somnolenta. Am citit ca la unii se manifesta sevrajul prin insomnii. La mine sevrajul se dezvolta paradoxal: starea de somnolenta totala ziua, urmata de insomnii inexplicabile si intolerabile noaptea.
E cum e mai rau!
Poate cineva se intreaba de ce m-am lasat? Nu m-am lasat ca-i la moda sa te lasi, nici ca s-au scumpit tigarile si ca se vor scumpi iar in curand. Pot sa spun ca m-am lasat cam cum m-am si apucat. Dintr-o data si fara sa anunt pe nimeni. Cand m-am apucat de fumat nu am facut-o pentru ca toti in jurul meu fumau sau ca cineva a zis “hai fumeaza!” M-am apucat ca asa am vrut eu. Acum istoria se repeta; nu mi-a zis nimeni sa ma las, m-am lasat pentru ca asa am vrut, pentru ca m-am saturat, pentru ca... nu stiu de ce?!?

Intotdeauna m-am gandit cum anume o sa ma las de fumat? De fapt, cred ca m-am gandit mai mult la cum o sa ma las, decat la faptul ca trebuie sa ma las! S-ar putea sa fiu incoerenta, dar este scuzabil, tinand cont ca ma aflu in plin sevraj. Mi-am imaginat ca o sa traiesc o renuntare apoteotica, lugubra...Ambii parinti mi-au fost diagnosticati cu diferite forme de cancer, de unde creste exponential riscul de a se declansa si in interiorul corpului meu furtuna de celule rele, preexistente in fiecare dintre noi. Anuntul rece al doctorului, urmat de o mie de mea-culpa, a constituit unul dintre scenariile pe care le-am rumegat de-a lungul timpului. Oricum am stiut ca nu voi apela in nici un caz la plictisitorul si comunul ”De la 1 ianuarie nu mai fumez!....”
Cu toate planurile si expectatiile mele despre spectaculosul si atipicul „renuntat”- lucrurile s-au derulat complet altfel... Aparent fara nici un motiv, fara nici o premeditare, intr-o seara obisnuita, ca oricare alta, seara, dupa ce am luat la cunostinta (pentru prima oara cu calm) ca in pachet mai sunt doar 4 tigari, am hotarat sa le fumez in liniste, sa le savurez si sa fie ultimele. Abia dupa ce le-am terminat, am anuntat audienta ca de azi NU MAI FUMEZ! A fost atat de boring si totusi atat de firesc si de linistitor! Nu voi fi niciodata ce nu am fost si nici ce nu voi putea vreodata sa fiu! Omul este o bovină socială, dependentă de dorinţele, neîmplinirile, frustrările, bucuriile, nefericirile şi reacţiile celorlalţi. Vaca are o viaţă liniştită, bazată exclusiv pe verbul a rumega, arta de a savura, cu repetiţie, deliciile propriei regurgitari. Asa si eu, am rumegat tigara dupa tigara, propria-mi sanatate si tinerete. Atenţia cuvenită bovinelor sociale nu a avut pentru mine, pana acum unitate de masura! Nici macar asupra bovinei din mine!
Si-n tot acest timp mi-a fost usor sa cred ca pot renunta oricand, dar EU nu vreau...
Mi-a fost comod sa-mi zic ca-mi place gestul in sine, gustul tigarii dimineata, imaginea de femeie chipurile emancipata, ca ador manechiura impecabila pusa in evidenta de tigara.
Mi-a fost bine sa ma mint ca-i cool, ca-i trendy, ca-i misto!
Mi-a fost mai lesne sa fumez la nervi, decat sa judec limpede situatia, indiferent de natura ei.
Mi-a fost... mi-a fost.... mi-a fost... Bine c-a trecut! Sau poate ca doar ce-a inceput...
Stau in fata de azi-dimineata cu o tigare. E Davidoff Slim Lights, cea mai buna tigara din lume. Stau si ma uit la ea de ore-ntregi. O admir, o intorc pe toata partile. As vrea sa o simt, sa-i simt gustul si esenta, sa ma las purtata de fumul dens de tigare, sa simt cum imi invadeaza plamanii si mintea si sangele. In ultimii sapte ani nu am tradat-o niciodata...foarte rar am inselat-o cu altceva...atunci cand ramaneam fara si ma napusteam in pachetele de marca concurenta ale “adevaratilor” prieteni. Dependenta mentala de tigare imi crestea exponenial odata cu imputinarea rezervei de pachete. Iar cand in cel din urma pachet ramaneau doar cateva tigari, anxietatea si angoasa atingea cote maxime.
Cum de nu o aprind? Doar e light... Si slim pe deasupra! Maine-poimaine scriu astia pe pachete ca-i ecologica, sau chiar terapeutica! Poate imi este frica! Sau poate nu vreau sa cobor din pozitia asta de om care nu face compromisuri atunci cand vine vorba de alegerile sale. Asa de mult as vrea sa o pot fuma, sa o aprind si sa stau relaxata pe scaun, tragand din ea cu foc. De fiecare data cand imi aduc aminte de tigari, ma trec zeci de fiori. E ca atunci cand ti se spune pentru prima data “Te iubesc”, si tu crezi, chiar daca nu este adevarat!
Este conflictul sau chiar lupta dintre O tigara si O vointa. Dar nu voi ceda! Am renuntat deja la plasturii de la Nicorette, in speranta ca vointa mea este mai mare, decat 15 mg de nicotina! Imi place sa cred ca am vointa, si vreau sa ma las de fumat? Dar simt ca imi lipseste ceva, e ca si cum as fi lasat o buna parte din mine undeva in aceasta lume?! Parca sunt neterminata?! E cea mai ciudata senzatie!. Exact acum nu ştiu ce să mai scriu si automat simt nevoia de o ţigară. Ce reflex tampit… Mi s-a săturat gura de guma Nicorette. Puteau şi ei s-o comercializeze cu arome diverse, cu gust de friptură de curcan, de branza Cedar, de plăcintă cu mere şi stafide.
By the way... am devenit bulimica... trebuie sa aleg intre „grasa si sanatoasa” sau „slaba si gaunoasa” Viata nu e dreapta...
Si am insomnii... adevarate insomnii... timpul trece mai greu! Dar ce daca? Prima săptămînă din epopee se va încheia cu o victorie. Nu este cea finală, evident. Dar este cea mai mare victorie a mea! Am reusit sa-mi fac cadou o saptamana de viata!
Vointa - vointa, insa as fuma o tigara…
Ieri am împlinit 2 săptămîni de cînd am divorţat de bunăvoie şi nesilita de nimeni, din căsătoria mea cu Ţigara. Cum m-am trezit cu ţigara în gură nu mai stiu exact si nici nu am pastrat momentul in memorie ca pe ceva important. Chestiunea pe care o observ însă este că după 2 săptămîni de abstinenţă, azi am simţit parcă mai mult ca oricînd nevoia de a aprinde o ţigară, de a trage fumul cu poftă, aşa ca atunci cînd am fost la mare cu trenul şi fumam alături de alţi viciaţi ca şi mine, în scurtele opriri ale trenului. Să fie oare un factor determinant vremea urîtă şi rece de afară, faptul că e luni, nici eu nu ştiu. Am fost vineri seară în compania unor amici mai vechi, fumători înrăiţi. Vă rog să mă credeţi că deşi n-aş fi crezut vreodată, fumul de ţigară mi-a făcut rău. Atat de rău încat spre dimineata am varsat cu ciudă şi amoc quesadilla de pui si enchiladas inmuiate in sos guacamole, victime colaterale în această mizerabilă situaţie. Acum am o întrebare: de ce cu unii oameni îţi vine să fumezi şi cu alţii nu? Am observat că sunt oameni care nu prea au ce zice, şi atunci, ca să mimeze inteligenţa, fumează ţigară după ţigară şi dau aprobator din cap la discuţiile celor dimprejur. În fine! Azi nu am fumat. Şi nici nu mai sînt tentata. Îmi vine uneori. Am zis că mă las. Pînă acum mi-a ieşit. Cu greu, dar mi-a iesit.
Dar stiti ce mi se pare cel mai funny?
Am cunoscut nenumăraţi fumători ipohondri, molismofobi si ecologisti. Chiar fumatori vegetarieni. Temători de zborul cu avionul sau de folosirea ascensorului, de antenele GSM sau de apa de la robinet. La prima vedere, un fumător obsedat de igienă sau de poluare e o contradicţie în termeni. Eu insami obisnuiam sa fiu o fumatoare ipohondra si foarte atenta la sanatatea mea. Am evitat ani de zile produsele declarate cancerigene, am vandut bucata de pamant mostenita de la bunica de teama stalpilor de inalta tensiune ce se aflau in apropiere, am evitat conservele de frica E-urilor cancerigeni. Chiar timp de patru ani am renuntat la orice fel de produs animalier. Si niciodata, dar niciodata nu am aprins o tigara ce a cazut pe jos! Doamne fereste ca vreo hepatita ingrata, sa apuce sa ma curete inaintea unui cancer serios!
Am îngroşat eu însumi vreme de foarte mulţi ani rândurile acestor bolnavi excentrici şi ştiu în ce fel te poate prosti mecanismul adictiv al fumatului. Fumătorii cronici sfârşesc mai întotdeauna prin a se plia pe o serie de contradicţii care frizeaza penibilul, mărşăluind cu ochii închişi si tigara-n dinti spre groapa. Si nu oricum... de multe ori in chinuri groaznice.
De fiecare dată când cineva incearca prin norul de de fum care-i întunecă judecata,sa-l sfatuiasca “de bine”, fumătorul veritabil deschide repejor Micul Tratat de adevarate Sofisme expirate, din care recită tembelic cate o prostie pretextuoasa. Astfel, orice fumător care se respectă stie pe cineva al cărui unchi sau bunic a fumat cate două pachete pe zi toată viaţa şi a trăit, bine merci până la adanci bătrâneţi. Dacă a mai avut şi o prietenă care a trăit ca o sfântă şi s-a prăpădit fulgerător în floarea vârstei, nimic nu-l va mai convinge pe omul nostru că, de fapt, un fumător din 6 şi o fumătoare din 8 vor face cancer pulmonar sau oridecare altul. “Eu nu sunt dependent, fumez din plăcere” e o prostie la fel de stupida, sustinuta cu tarie de cei mai mulţi dintre dependenţi. Sigur ca da...Dar cereţi-i cuiva care n-a pus o ţigară în gură de ceva timp să tragă un fum în piept. În fracţiunea de dinaintea declanşării unui acces de tuse înnecăcioasă, va simţi “plăcerea” unui gust acru şi înfect şi a unui miros scabros. Sunt aceleaşi senzaţii pe care le-am trăit cu toţii ca fumători începători, dar a căror amintire este blocată cu trecerea anilor de instalarea dependentei. Niciun fumător nu se apucă să fumeze din plăcere, iar singura plăcere pe care ajunge să o resimtă după o vreme este dispariţia pasagera a sevrajului daca aprinde o nouă ţigară. Cu totii am mintit la prima tigara, cand am spus ca ne place. Apoi minciuna a devenit “adevar”. Cand e vorba de tutun, minciuna devine adevar si asa se intampla cu majoritatea fumatorilor inraiti. Putini sunt cei care au o prima intalnire placuta cu tutunul. Tutunul devine placere cu fiecare tigara care se adauga, si de aici pana la dependenta de nicotina, cel mai adesea negata („ma pot lasa si maine, mie nu imi face rau“), nu sunt prea multi pasi. Oricat de ciudata ar parea la prima vedere transformarea ne­pla­ce­rii in placere si apoi a placerii in dependenta, secretul acestui mecanism e adanc ascuns in creier.Incercati sa propuneţi prietenilor voastre, femei sau barbati deopotriva, care sustin temeinic ca “fumează de plăcere” de câţiva ani de zile următorul test: să nu fumeze o săptămână. Nu să se lase de tot, doar să-şi impună această pauză. 7 zile fără nicio ţigară. Abia după ce se vor confrunta cu un sevraj în toată regula, vor începe să-şi dea seama cât e nevoie şi cât e plăcere în decizia de a-şi aprinde o nouă ţigară.
Topul n-ar fi complet fără celebrele “mă ajută să mă calmez”. Desigur, pentru cineva deja furios sau care are o problemă de rezolvat, sevrajul nicotinic nu este de niciun folos. Are sens să încerci să calmezi pentru scurtă vreme sevrajul pentru ca abia apoi să te ocupi de ceea ce a cauzat accesul de furie sau de rezolvarea problemei. Dar în cele câteva minute cât sevrajul dispare, furia nu este mai mică, iar problema nu e mai uşor de rezolvat.
Dacă un nefumător aflat în aceeaşi situaţie şi-ar aprinde o ţigară n-ar afla decât că-i este şi mai greu să-şi canalizeze furia spre ceva constructiv sau să rezolve creativ o problemă în vreme ce tensiunea şi pulsul i-au luat-o razna, iar creierul a început să dea rateuri din lipsă de oxigen. Ţigara-anxiolitica, cea care, chipurile ne calmează, ne ajută să ne concentrăm sau care ne e alături în cele mai grele momente, este cea mai înşelătoare. “M-am lăsat acum un an, dar în ianuarie a murit bunica şi m-am reapucat.”, îmi spunea colega de liceu cu care m-am intalnit intamplator zilele trecute. Deloc surprinzător, bunica nu a dat nici un semn ca e recunoscatoare pentru acesta decizie. Nici prietena mea, parasita de iubit, nu l-a adus inapoi pe acesta reapucandu-se de viciu, ci doar a ajutat simtitor depresia instalata in urma despartirii sa se acomodeze mai bine si sa faca ravagii mai mari atat in interior, cat si in exteriorul organismului abandonat.
Oricum ar fi, fumătorii sunt primii care resping orice formă de compasiune, de sfat sau de ajutor. La nivel subliminal, insistă să credem că suicidul e alegerea lor. Sustin ca nici macar nu-i suicid... este un mod de viata fericit (chipurile)! Pentru c-ar fi chiar trist sa mori complet sanatos! Si totusi, dacă nu ne dau voie să-i plângem, cred că nimic nu ne împiedică să râdem zdravăn de autoamăgirea infantila în care se scaldă. În definitiv, chiar şi ridicolul ucide mai blând decât o face cancerul.
Iar astazi, mai mult decat oricand, simt ca am luat decizia vietii mele! Pentru ca nu exista decat o singura concluzie: “Prostii mor mai tineri !”

.
Sfatul psihoterapeutului:
Nici dependenta nu mai este ce era odata! Cum sa-ti invingi dependenta de tutun? Nu se poate spune pana nu se lamureste un lucru esential: de ce fumeaza oamenii? Si de ce le este atat de greu sa renunte? Nicotina produce dependenţa de 6-8 ori mai mare decît alcoolul, dar la fel de mare ca şi cocaina. 95-100% din fumători sunt dependenţi. Tigarile au capacitatea sa induca o dependenta comportamentala,una psihologica si alta fizica.

De aceea nu este prea usor sa iesi din norul de fum... Dependenta este nevoia fizica si psihica de a continua sa consumi o anumita substanta sau manifestarea unui comportament, ce nu o poti stapani prin control voluntar. In ceea ce priveste dependenta de drog, aceasta inseamna ca nu te poti opri din utilizarea drogului (de exemplu, nicotina) chiar daca ti-ai dori.Dependenta de nicotina e o problema cronica, recidiveaza si determina oamenii sa fumeze in ciuda dorintei lor de a renunta si a consecintelor negative ale fumatului.Potrivit unui studiu publicat de OMS, jumătate dintre cei 650 de milioane de fumători din întreaga lume vor deceda din cauza unor boli provocate de tutun. În România, zilnic se fumează peste 5 milioane de pachete de ţigări. Însă, unele statistici arată că 89% dintre fumătorii români intenţionează să reducă numărul ţigărilor „arse” sau să renunţe complet la viciu.
Este usor de observat ca in fata tutunului nu suntem cu totii egali. Anumite persoane nu se apuca niciodata de fumat, altele incep tarziu, iar altele nu se mai pot opri din acest obicei. Studiile arata ca forma de dependenta nicotinica variaza usor in functie de sex. Astfel, femeile sunt mai putin disponibile decat barbatii sa renunte la deprinderea de a fuma si prezinta un grad mai ridicat de esec atunci cand incearca acest lucru. In cazul femeilor, aspectul psihocomportamental al dependentei este mai puternic decat cel fiziologic. In plus, efectele secundare ale sevrajului (luarea in greutate, de exemplu) sunt mai importante pentru femei decat pentru barbati, facand acest proces mai dificil. Este deci important sa stim ca, dincolo de vointa sau motivatia fiecaruia, mai exista si un motiv biologic care influenteaza usurinta de a trece peste efectele pe termen scurt ale renuntarii la fumat. Pentru a explica aceasta reactie diferita la acelasi produs, cercetatorii au recurs si la genetica. Se cunosc trei mari clase de factori genetici care pot determina gradul de vulnerabilitate:
· genele implicate in metabolizarea substantelor din tutun. Exista persoane purtatoare ale unor versiuni alterate ale genei ce codeaza citocromul P450, o mica proteina ce participa la degradarea nicotinei. Astfel, nicotina, fiind degradata mai lent, persista mai mult timp in organism, iar persoanele respective fumeaza mai putin si renunta mult mai usor.
· genele ce codeaza receptorii nicotinici. Alterarea lor pare sa provoace o dependenta moderata sau un tabagism tardiv.
· multitudine de gene care joaca un rol in functie de raspunsul la factorii de mediu (stres, gust, mirosuri etc.) si care se pot transforma in factori genetici ai dependentei tabagice.
Sevrajul nicotinic, recunoscut ca boala de DSM-IV, este definit ca totalitatea simptomelor care apar la oprirea aportului de nicotina dupa o utilizare indelungata. Cauza este simpla: fiind un drog in adevaratul sens al cuvantului, tutunul perturba functionarea creierului, generand o dependenta atat fizica, psihica cat si comportamentala.
In general, fumatorii au tendinta de a exagera dezavantajele renuntarii la fumat (efectele sevrajului) si de a minimaliza beneficiile.
Manifestarile sevrajului sunt multiple si difera in functie de persoana - exista fumatori care nu au avut nici unul din simptomele sevrajului nicotinic, dupa cum exista si persoane care „incearca” o multitudine de forme severe. Din fericire, ele sunt trecatoare, au un punct culminant la aproximativ 48-72 de ore, pentru ca apoi sa scada treptat in trei sau patru saptamani.
· Nevoia acuta de a fuma. Este cel mai frecvent si mai tipic simptom de sevraj nicotinic. Se datoreaza scaderii concentratiei de nicotina din sange. Se manifesta prin episoade de scurta durata (1-3 minute), aparent fara o motivatie deosebita, ce pot surveni chiar la cateva luni dupa renuntarea la fumat. Intensitatea depinde de gradul de dependenta nicotinica, dar si de factori de ordin psihic precum toleranta la stres si durere, motivatie, contextul social, dependenta de gest etc. Senzatia de necesitate provocata de nevoia de drog scade in intensitate si practic dispare dupa 2-3 saptamani.

· Nervozitate, iritabilitate, anxietate. Substantele inhalate prin fumul de tutun afecteaza intregul sistem nervos central, iar nervozitatea provocata de lipsa acestor substante poate dura cateva zile. In plus, absenta ritualului, ticului, obiceiurilor induce o stare de nervozitate, anxietate, „stare de rau”, care pot dura chiar luni, in functie de capacitatea de adaptare a persoanei.

· Frustrare sau furie, depresie. De multe ori apar la cei care nu s-au pregatit suficient inainte de a face marele pas ori care nu au un motiv personal suficient de puternic. In plus, absenta drogului ii poate determina persoanei astfel de simptome. Durata depinde de perioada de acomodare si acceptare a fostului fumator la noile conditii.

· Ameteli ocazionale, dureri de cap. Multe persoane mentioneaza aceste efecte, iar cauza rezida in faptul ca, in urma renuntarii la fumat, concentratia oxigenului din sange creste ca urmare a disparitiei monoxidului de carbon din sange. In plus, ca urmare a absentei nicotinei (substanta puternic vasoconstrictoare), se produce o crestere a fluxului de sange catre creier, ceea ce poate provoca uneori migrene. Ametelile pot aparea o data sau de doua ori pe zi, in prima saptamana si dureaza in mod normal o secunda sau doua.

· Senzatie de foame. Acest simptom apare la multi dintre fostii fumatori ce remarca faptul ca au tendinta de a manca mai mult decat inainte. Explicatiile sunt multiple: revenirea la normal a centrului foamei si satietatii, revenirea la normal a metabolismului, inlocuirea gestului de a fuma cu cel de a manca. In plus, absorbtia hranei imbunatatindu-se, o data cu renuntarea la fumat, poate aparea cresterea in greutate.

· Constipatie. In lipsa nicotinei, dar si, uneori, a disturbarii ritualului matinal, mobilitatea intestinala poate scadea pentru o scurta perioada atunci cand se reduce consumul de tutun. Acest simptom dureaza rareori mai mult de o saptamana.

· Tremur. Se poate observa faptul ca mainile si degetele capata un tremur usor, care e probabil sa se mentina pe durata mai multor saptamani.
· Transpiratie. Aceasta este o alta reactie similara tremurului, care va disparea dupa o perioada. Baile calde frecvente pot ajuta la disparitia acestor doua efecte: Bradicardia si scaderea tensiunii arteriale. Apar din cauza lipsei nicotinei (care produce tahicardie si cresterea tensiunii arteriale) si pot explica o parte din celelalte simptome. Valorile sunt cele normale pentru persoana respectiva.

· Tuse. Pe masura ce cilii cailor aeriene isi revin si incep sa se refaca, ei incep sa curete arborele bronsic si sa inlature flegma, cauzand astfel o accentuare a tusei, care va dura cateva saptamani. In plus, printre aditivii adaugati in tigari, se regasesc si unii care produc o usoara bronhodilatatie, mascand o eventuala boala subiacenta. In aceste cazuri, renuntarea la tigari „demasca” o boala - bronsita cronica - ce necesita prezentarea de urgenta la medicul specialist.

· Tulburari ale somnului. Unii fumatori se plang de faptul ca le este foarte greu sa adoarma. Realitatea este ca in urma renuntarii la fumat creste cantitatea de energie acumulata in organism, de aceea faptul ca ne trezim la 5 dimineata nu este neaparat un semn de insomnie, ci doar un semn ca suntem suficient de odihniti.
Dependenta de nicotina este motivul principal pentru care unor fumatori le este foarte greu sa renunte. Dependenta nu este insa numai dependenta fizica de nicotina, ci si cea psihica si sociala, fumatul fiind considerat o metoda de a face fata stresului, plictiselii, anxietatii sau furiei, ori o metoda de integrare in societate, de acceptare in grupul de prieteni, chiar o norma sociala in tarile balcanice. Gestul de a aprinde tigara si de a o duce la buze devine rapid un automatism, ceea ce ingreuneaza si mai mult situatia celor care vor sa renunte la acest obicei.
Astfel, in plus fata de sevrajul nicotinic, fumatorii se mai pot confrunta si cu sevrajul gestual (senzatia ca nu au ce face cu mainile, ca le lipseste ceva) si sevrajul social (senzatia ca nu mai exista ocazia de a interactiona cu alte persoane „care au iesit la o tigara” etc.). Uneori, aceste suferinte sunt mai mari decat cele fizice, iar in lipsa unui mecanism compensator, incercarea de a renunta se poate transforma intr-un esec. De aceea, pregatirea - planul de actiune - este esentiala pentru succesul pe termen lung.
Unii fumatori experimenteaza o senzatie de pierdere si suferinta atunci cand renunta la fumat si multi dintre ei vor marturisi senzatia ca au pierdut cel mai bun prieten sau chiar o parte a identitatii lor. Aceste senzatii sunt normale daca ne gandim ca suferinta apare atunci cand trebuie sa renuntam la ceva din viata noastra. Reactia de suferinta urmeaza de obicei un anumit model: negare, furie, depresie, nu neaparat in aceasta ordine. Si, ca si in cazul altor renuntari, gandul la lucrurile bune pe care le va obtine este cel mai important sprijin pentru fostul fumator chinuit de sevraj; iar sevrajul este doar pretul platit pentru a redeveni liber. Si nu trebuie sa uitam ca, daca dupa ani buni mai simtim nevoia de a fuma o tigara, acesta nu este un simptom de sevraj, ci doar o usoara nostalgie.

Dar mult mai convingator ar fi sa discutam despre asa numitul„sindrom de avantaj” de dupa renuntarea la fumat, si anume:
· La 20 minute dupa ultima tigara: presiunea arteriala si frecventa cardiaca scad.
· La 12 ore dupa abandon nivelul de monoxid de carbon din sange revine la normal.
· La un interval cuprins intre 2 saptamani si 3 luni dupa incetarea fumatului circulatia sangvina si functia respiratorie se imbunatatesc vizibil.
· La un interval cuprins intre 1 si 9 luni dupa renuntarea la fumat tusea si dispneea dispar, iar cilii vibratili care au functia de „escalator mucociliar” datorita capacitatii lor de a deplasa antigravitational mucusul din trahee si bronhii (in care se afla atat particule de praf, cat si microbi) isi redobandesc integritatea, curatind in mod eficient plamanii.
· La 1 an de la ziua victoriei asupra fumatului, inima sarbatoreste si ea, oferind o scadere la jumatate a riscului de boala coronariana ischemica fata de fostii „colegi de-o tigara”.
· La 5 ani dupa „ziua X” riscul de accident vascular cerebral se reduce pana la nivelul celui al unui nefumator.
· La 10 ani de la „renastere” riscul de cancer pulmonar scade la jumatate din riscul unei persoane care a continuat sa fumeze. Scade semnificativ si riscul altor tipuri de cancere: cavitate bucala, laringe, esofag, vezica urinara, col uterin, pancreas.
· la 15 ani de la „convertire” riscul de boala coronariana ischemica ajunge la nivelul celui al unui nefumator.
· Pe langa acestea, exista si alte efecte vizibile, care pot fi o incurajare pentru a ramane nefumator:- retragerea ridurilor;- disparitia halenei;- albirea dintilor si ameliorarea patologiei gingivale;- disparitia culorii galbene de pe unghiile degetelor „executive”;- revenirea gustului pentru alimentele naturale (necondimentate);- capacitatea respiratorie normala la eforturi fizice sustinute;- economii in bugetul familial (merita sa faceti un calcul simplu pe 10-20 ani si sa lasati gandul sa zboare spre destinatii pe care vi le poate face posibile o excursie, din economiile pe care vi le aduce abandonarea fumatului);- acceptarea sociala: patronii prefera sa angajeze nefumatori nu doar din cauza faptului ca un fumator face pauze mai dese, ci si din cauza absenteismului ridicat, provocat de imbolnavirile mai dese ale fumatorilor; cei care inchiriaza apartamente prefera nefumatori din cauza riscului de incendii si a mirosului de tutun care patrunde in lucruri; evenimentele si locurile publice sunt din ce in ce mai prohibitive in ceea ce priveste fumatul; asigurarile de viata tin cont de speranta redusa de viata a fumatorilor si ii taxeaza pe masura; casatoria chiar poate deveni o problema intrucat partenerul care accepta un fumator, de regula, trebuie sa fie si el fumator, iar aceasta inseamna a „pescui doar dintr-un sfert de lac”; exemplul negativ al unui parinte fumator, pe care, de fapt, nu doreste sa-l dea copiilor, are un efect mai puternic decat sfaturile sau amenintarile; sansele de a-si cunoaste nepotii si de a se bucura de succesele lor scad dramatic, ca sa nu mai vorbim de stranepoti.
In concluzie, pentru asa un adversar redutabil cum este fumatul, iti trebuie o motivatie puternica, o strategie inteligenta si un sprijin logistic de specialitate, atat uman, cat si divin. Si inca ceva: cei care au pierdut o lupta sau doua mai pot castiga inca razboiul!

P.S. Si va mai vand un pont! Cu cat sevrajul este mai intens si sunteti nevoiti sa va-nfruntati cu cat mai multe forme de simptom, cu atat satisfactia reusitei este mai mare si stima de sine mai crescuta!
Va doresc mult succes!

CRIZA ECONOMICA MONDIALA

Criza economica mondiala in spatiul carpato-danubiano-pontic....
...intre realitate si autocastrare psihologica...



Vine criza….Vine!…Vine!….Si-a venit!!! Asa cum vine orice intamplare in care crezi cu adevarat…Ca si o superstitie proasta…De ce ti-e frica nu scapi!
Au trecut zile multe... si stiri nenumarate... si zeci de seri cu “talk-shoaie”...si ziare morbide... si nopti nedormite de griji... si discutii inevitabile si interminabile... Si ce sa vezi? Predictia s-a adeverit! Pana si-n textele lui Nostradamus, daca vom cauta cu simt de raspundere, vom gasi evident “Marea Criza economica”! Si pentru ca toata suflare omeneasca stie si pentru ca toti o asteptam cu infrigurare si pentru ca “Cine cauta gaseste intotdeauna”, iata-ne pe toti, popandai nefericiti, scaldandu-ne si inecandu-ne in iminenta criza cu care am fost vaccinati si intoxicati! Si am putea fi fericiti, dupa psihologia romaneasca traditionala ”Sa moara si capra vecinului”, ca pana si americanii, de data asta, se scalda in aceleasi laturi ca si noi, traverseaza aceleasi ape tulburi. Macar pentru asta am putea sa fim mandrii! Ca tot am asteptat juma’ de secol sa devenim al 51-lea stat american! Macar americanii au apucat cateva zeci de ani de “trai pe vatrai”, s-au bucurat ceva timp de viata de plastic, adica platita cu plastic, s-au lafait in spatii locative generoase in regim morgage cateva decenii, savurand sentimentul proprietatii si al prosperitatii, au apucat sa se imbete cu iluzia ...Pe cand noi, ne-am dezghetat si noi de vreo 3 ani, nici macar suficient cat sa ne vindem sufletul convingator. Faust-ul mioritic a prins si el doua trei credite de nevoi personale. A dobandit o colectie de cinci pantofi, doua posete, un robot de bucatarie bengos, un zambet de portelan de vreo 5.000 de euro, eventual un mobil de fitza, poate niste silicoane, un tractor de rupe gura satului sau poate un loc de veci pe care, tot cu credit, a inaltat un mic palat impresionant, obligatoriu placat in marmura neagra, plus crucea de pe care zambeste deja poza propietarului inca in viata. Si...BOOM, adica BUF...A venit doamna criza! Scurt si convingator! Nedrept de scurt! O iluzie merita traita daca dureaza macar pana apuci sa te ametesi cu ea. Altfel, se transforma in modalitate super-eficienta de tortura...
Si daca tot traim certitudinea crizei...si nu stim ce sa facem si nici ce ne asteapta, societatea moderna ne-a invatat unde sa cautam raspunsuri... in statistica. Raspunsuri, in care eu personal ( ca si cum exista si un eu impersonal) nu cred, dar pe care nici nu le pot ignora. Si americanii, bunutzii de ei, au calculat statistic durata si consecintele tuturor crizelor economice mondiale prin care a trecut omenirea pana acum ( bad luck – nu suntem unica generatie...speciala...nici macar sub acest aspect) incluzand si marele crash din ’29, care a durat 43 de luni, dar al carui sfarsit a coincis cu declansarea celui de-al doilea Razboi Mondial. Astfel, au ajuns la concluzia ca durata medie estimata a crizei ce ne paste, nu poate depasi 14 luni. Ceea ce nu-i chiar atat de inspaimantator, cum preconizeaza toti analistii economici, daca intr-adevar ne lasam convinsi ca traversam o criza de anvergura. Dar nici foarte linistitor, daca luam in calcul ca intr-un an si mai bine se poate ”muri” de tot( daca-mi permite-ti pleonasmul), fara sanse prea mari de a reinvia din propria-ti cenusa.

Totul depinde de perspectiva...De cum percepi lucrurile...De cum vezi realitatea... Dar despre care realitate vorbim? Chiar intre doua persoane care stau linistite de vorba exista trei realitati...trei perpective, functie de “scaunul” in care se afla fiecare... Astfel, un alt obiect din proximitate, este vizualizat diferit din cele doua pozitii pe care le ocupa cei doi si aceste perspective sunt complet diferite fata de realitatea obiectului in sine. Iata cum deodata, intr-o situatie absolut banala, coexista trei realitati! Cate realitati putem percepe la nivel mondial, fata de catastrofala criza pe care suntem obligati sa o trecem noi si copiii nostri?
Si apoi mai depine de credintele proprii, de expectatii, de asteptari...De cat de manipulabili suntem, de cat de mioritico-fatalista este psihologia proprie, de cat de mult focusam, ca si mentalitate, pe gaura covrigului, pe jumatatea goala a paharului...pe drobul de sare care o sa cada....
In Romania lumea pare mai isterizata decat oriunde...vine criza...vine sfarsitul lumii...exclusiv prin TV, cea mai mare forma de manipulare in masa din istorie, ne sunt transmise doar aceste angoase... Informarea excesiva si pe ” o mie ” de canale, paveaza cu bune intentii drumul spre haos. Daca ne uitam mai atent, ne dam seama ca se actioneaza, uneori in mod hazardat, doar pe baza a ceea ce se crede ca urmeaza sa se intample. Nu se mira nimeni de diferenta dintre stirile din media si realitatea din supermarket-uri si de pe strazi?
Eu cred ca se exagereaza nepermis de mult cand vine vorba de aceasta criza economica. Si asta pentru ca suntem prea mici ca sa ne luam atat de tare in serios! Economia noastra este mult prea subdezvoltata si axata doar pe supravietuire! Nu are cum sa fie lovita de criza economica mondiala. Putinele companii si corporatii ce fac parte din angrenajul economic mondial vor fi cu siguranta afectate...Insa o astfel de criza ar trebui sa fie o oportunitate pentru omul de rand. In loc sa ne bucuram ca scad preturile la imobiliare, la materialele de constructii, la masini, la alimente...(toate umflate artificial)...ne preocupam doar de fatalitate...Unde este logica? Romania are o datorie externa mica in comparatie cu alta tari, iar rezerva valutara este mai mult decat confortabila. Unde sunt riscurile pentru omul de rand? Credeti ca vor fi concediati invatatorii, politistii, bugetarii? Medicii isi vor pierde clientii? Farmacistii vor ramane cu medicamentele? Cizmarii nu vor avea ce sa pingeleasca, mecanicii-auto ce sa repare, brutarii cui sa vanda painea? Haideti sa fim seriosi! Aceasta isterie va provoca poate doar a posteriori, o criza economica. Pentru ca, amenintati de “zile negre ce va sa vina”, oamenii, din ratiuni conservatoare, vor opri circulatia fireasca a banului si astfel intr-adevar se va declansa o criza la nivel global.
Dar si din punctul asta de vedere suntem privilegiati. Ca si natie post-comunista avem intiparit obiceiul de a face provizii de camara...caci nu se stie niciodata...Sa fie acolo! Nici dupa aproape 20 de ani, nu am scapat de meteahna “congelatorului ticsit de carne”, a box-ului intreg de zahar, faina, orez, a sacilor de ceapa si cartofi de peste iarna, a rezervei de ulei si hartie igienica, ca si cum de maine nu le-am mai gasi never-ever. Iar acum, cand criza s-a anuntat cu surle si trambite...neinvitata, aceasta meteahna devine colacul de salvare “Made in Romania”, pe care nu l-au luat in considerare cei ce au “regizat” acest eveniment, ce se vrea mondial. Banii continua sa circule firesc in Romania, nelasand criza sa se instaleze...Romanu’ e dat dracu’ ! Si asta puteti constata cu totii....Statistic, cheltuielile de sfarsit de an, in plina criza economica, au batut toate recordurile. Pana si Targul de carte a avut incasari ireale...( o bila alba, ce m-a impresionat chiar si pe mine)
Iar daca v-ati lansat deja in criza...si simtiti ca o traiti in vre-un fel sau altul, ati putea macar sa incercati sa va identificati cu una din cele cateva tipologii de personaje pe care le-a dezvoltat societatea inceputului de mileniu III si implicit Marea criza mondiala. Si odata identificati sa gasiti solutiile traversarii acesteia, cu cat mai putine costuri psihologice.
Toata lumea a devenit experta in premonitii economice, in piete globale, in speculatii bursiere si analize financiare. Eu sunt de parere ca pot vorbi despre acest subiect doar cunoscatorii, cei care cu adevarat inteleg fenomenul...in nici un caz eu...Dar daca maseuza mea stie exact ce va urma, florareasa din coltul strazii este preocupata de subiect, bunica mea urmareste, mai nou bursa de la New-York in comparatie cu cea de la Tokio, iar samponeza de la salon vorbeste despre cotatiile Bancii Mondiale, mi-am permis si eu sa scriu parerea mea despre “aici si acum”, despre cateva tipuri de comportament uman ce-si fac reprezentatia in Romania inceputului de an 2009. Sunt curioasa, peste ani, cat de departe am fost de adevar! Inspirata si din clasificarile care circula pe net, am gasit 7 “roluri” interpretate inconstient de romani, independent de statutul social, material sau intelectual al acestora:



· Realistul ingamfat:
Cel care este la curent cu toate stirile de pe piata financiara. Actioneaza cumpatat si stie sa isi asume riscurile. E genul care, isi va depune economiile in mai multe banci si in mai multe monede Ron, Euro si Dolari,convins ca astfel va ramane solvabil. Este cel care va traversa criza absolut neutru. Nu va pierde si nu va castiga! Dar va dormi bine noaptea...Pentru ca are impresia ca detine controlul asupra situatiei.
· Optimistul speculant:
Este cel mai bine informat. Detine informatii in avanpremiera. Ba mai mult, e un promotor al actiunii si ii indeamna si pe cei din jurul lui sa nu stea cu mainile in san. Vede oportunitati acolo unde altii vad doar pericol. E genul care isi scoate banii din banca, asteapta sa scada preturile si cumpara actiuni, proprietati, aur, chilipiruri, orice... Priveste criza ca pe o afacere profitabila. Speculantul care va iesi in avantaj...cel care se va imbogatii in urma crizei.
· Nevroticul badaran :
Nervosul este cel care face sa zboare lucrurile, care se lamenteaza, care tranteste usile si injura de fiecare data cand asculta stirile sau talk-shoaiele de seara. Frustrarile de orice natura, mai vechi sau mai noi, nu vor intarzia sa iasa la suprafata.Va avea pretexte cu carul sa-si bata copiii, sa-si umilesca nevasta si sa dezvolte isterii pentru ca are ghinionul sa traverseze criza economica. Si-n felul acesta, chiar o va traversa! E plin pamantul de astfel de specimene umane. E inflatie! Acestia sunt marii perdanti, adevaratele victime ale crizei!
Pesimistul religios:
Actioneaza lent si, in general, adopta spiritul de turma. E la curent cu faptul ca Papa Benedict al XVI-lea a fost primul care a prezis criza sistemului financiar global, în anii în care era doar cardinal. E resemnat si crede ca oricum ar incerca sa se fereasca de efectele crizei, tot nu va reusi. Daca ar fi dupa el, si-ar scoate toti banii de la banca si i-ar tine acasa. Va face economii drastice, va lasa ocaziile sa treaca pe langa el si va traversa criza paralizat de frica.Dar se va ruga. Psihologia tipica a victimei sigure.
· Ignorantul miserupist:
Il doare in portofel de criza. Nici macar acolo. Oricum nu are prea multe proprietati sau depozite de bani sau valori. Chiar se distreaza pe seama intregii situatii. Uneori se bucura de venirea crizei. In zilele mai negre spera ca toata lumea sa dea faliment ca ” oricum toti sunt niste hoti “. Nu a avut mare lucru, deci nici nu prea are ce sa piarda. Nu se ia in serios nici pe el, nici criza...Va fi foarte putin afectat, spre deloc. Dar nici nu va intelege nimic din fenomen.
· Panicosul pur-sange romanesc :
Genul de om care sta ca pe ace, nu doarme noaptea de griji, se agita de parca i-a sunat ceasul si asteapta ca cei din jur sa vina cu o solutie salvatoare. In cazul cel mai fericit, dupa panica urmeaza calmarea, trasul sufletului si constientizarea penibilului. Dar sigur va povesti nepotilor ce mari incercari a traversat el in viata aceasta. Probabil va face cumparaturi compulsiv, sa-l prinda criza cu camara plina. In felul acesta va participa la marea fentare romaneasca a crizei. Noroc ca suntem un popor preponderent panicos din fire!
· Depresivul fericit:
Este cel care va dezvolta repede, repede o depresie, fericit ca are cu adevarat un motiv serios de data asta. Nu sunt impotriva eschivei in situatiile absurde, dar daca devine un obicei si un mod de viata, prefer sa stau departe de astfel de oameni. Cu suficiente beneficii secundare dupa urma depresiei, va traversa relativ satisfacut criza. Mai greu va fi sa-si inventeze alte pretexte de depresie dupa ce acesta (criza mondiala) se va sfarsi.

Dumneavoastra va regasiti in vreuna din tipologii?
Si chiar daca toti traversam aceasta criza intr-un fel sau altul si suntem constienti ca suntem legati inevitabil de lumea exterioara, ar trebui sa invatam sa ne dezvoltam interiorul, pentru a reusi sa ne adaptatam...Este prima masura pe care ar trebui sa o luam! And life will go on !

Sfatul psihoterapeutului:



În primul rând eu nu cred că este o criză, e mai mult de atât. Este o depresie generala. Cu totii avem zile proaste. Cu totii avem chiar si perioade proaste. Dar intotdeauna reusim sa le depasim. Acum, se pare ca ne-a lovit criza economica mondiala. Deci o perioada catastrofala. Tot mapamondul nu facem altceva decat sa se intreabe ce o sa facem peste cateva luni? Ce o sa facem daca nu mai avem locuri de munca? Ce o sa facem atunci cand nu o sa ne mai putem plati facturile? In general ne intreabam ce o sa facem? Totul la viitor. Nimic despre prezent. Ne gandim atat de mult la viitor incat uitam prezentul. Dar de ce nu ne punem problema ce sa facem acum? Ce sa facem acum la serviciu? Cum sa ne descurcam mai bine acum? Daca ne facem bine treaba azi, cu siguranta ca si peste catva timp acel "ce o sa ma fac" ingrijorator va fi trecut cu bine. Pentru ca un lucru bine facut acum ne va ajuta enorm in viitor. Ne-am tot jucat cu banii din viitor si acum suportam consecintele. Totul e in criza pentru ca viitorul a inceput sa ajunga in prezent. Si a venit scadenta. Si nu e nimeni sa plateasca.
Romania a trait o starea permanenta de criza in ultimele doua decenii. Cumva a depasit probleme de ordin financiar, fiscal, energetic, administrativ, cu care s-a confruntat altfel, diferit de alte tari. In tot acest timp, ne-am descurcat. Asa de bine, incat smecheria a devenit sinonimul reusitei. Or, slabiciunile noastre actuale, mai accentuate decat ale altor natii, cred ca sunt generate tocmai de faptul ca romanul se bazeaza pe “a se descurca”, inainte de “a construi”, “a gandi”, “a munci”. Mai mult decat atat, eu cred ca nici n-ar trebui sa incercam sa depasim criza, sa “ne descurcam” si de data asta, ci mai degraba sa o lasam sa ne invete cum sa ne schimbam. Crize de toate felurile au fost multe in Romania, dar nici una nu si-a atins scopul, nu s-a finalizat pentru a genera si efecte pozitive, de durata...nici una nu ne-a schimbat mentalitatea mioritica. Nu, cursul euro e problema , nici criza mondiala si nici macar gaura neagra de la Geneva . Sa fim seriosi , pe-astea o sa le depasim. Nimic nu-i pentru totdeauna! Altceva atenteaza la fiinta noastra nationala ...
Istoria ne arata cum crizele reusesc sa curate sistemul, sa inlature partile negative, sa omoare ceea ce nu mai functioneaza. In schimbul necazurilor pe care le produc crizele elibereaza noul, energiile pozitive si creativitatea. Schimbarile sunt imperios necesare uneori...Sutul in posterior se transforma in elan benefic, in pas costructiv inainte, intr-un nou inceput.
Si daca aruncam o privire retrospectiva, atat in istoria omenirii, cat si in istoria personala a fiecaruia dintre noi, vom realiza ca toate “crizele” prin care am trecut, toate necazurile si escurile s-au dovedit, pana la urma a fi evenimente cu adevarat pozitive si benefice. În orice lucru rau exista cel putin o oportunitate. Dacă o să fim suficienţi de spontani şi inteligenţi şi o să ştim sa folosim aceste oportunităţile , daca vom reusi sa invatam din greseli, s-ar putea ca după ieşirea din criză să ne trezim mai bogaţi şi mai relaxaţi. Si cu siguranta mai destepti!

ASTEPTANDU-L PE MOS CRACIUN!

Asteptandu-l pe Mos Craciun...

A venit iar Decembrie… Magazinele s-au umplut de oferte (aparent) irezistibile, femeile se uita dupa parfumuri si rochii de Revelion, barbatii injura printre dinti in fata standului de jucarii de plus din Kaufland nestiind care dintre maimutoii la pret promotional va fi pe placul odraslei… Copiii urla in fata vitrinelor pline pana la refuz cu chinezarii colorate care au doar doua scopuri in viata: sa-i ia ochii copilului si sa se strice chiar a doua zi.
Dar e bine!!! De nins nu ninge, de plouat nu ploua (in unele zone), instalatiile luminoase au impanzit orasele, brazi de craciun metalici (sau nu) impodobesc intersectiile, lumea asteapta prime de sarbatori...sau poate al treispelea salariu...
A venit iarna, chiar daca nu se vede. Cumva se simte! Se termina acusica... se termina anul. Tre` sa ma gandesc ce anume mai am facut anul asta, ce pot face la anul, ce cadouri am de luat, ce telefoane am de dat, cui tre` sa trimit SMS-uri…
Si mai ales de ce?
Nu ştiu cine dintre noi îşi mai aminteşte despre perioada aşa zisă a sarbătorilor de iarnă, luna decembrie din România comunistă. I se spunea „Luna Cadourilor” pentru că termenul avea o referire la obiceiul creştinilor de a face cadouri, Dar în perioada comunistă aceste gesturi de a dărui au fost convertite de sistemul ateist-comunist. Primeam cadouri de la şcoală şi părinţii primeau cadouri pentru familie de la serviciu. Binenţeles aveam si pomul de Crăciun, numit -“pomul de iarnă”- iar cadourile le aducea Mos Gerilă (astazi, oponentul modern al demodatului Mos Gerila este durduliu si prietenos cu firmele momentului, se imbraca in rosu si face “Ho! Ho! Ho!”. Il cheama Santa Claus si tare se mai bucura cand il vizitezi la hypermarket).
Celor nascuti mai de curand sau altundeva li se va parea neverosimil dar, in copilaria parintilor mei si in catunul in care au crescut, nimeni nu facea cadouri nimanui in acceptiunea oraseneasca - moderna a termenului. Zilele de nastere nu se sarbatoreau, de Paste copiii primeau haine si (sau) incaltari, dar doar atunci cand nu mai aveau cu ce se imbraca, iar despre bradul care se impodobeste, mama a citit doar in abecedarul clasei intai. Era acolo o poezie care incepea asa:“Bradulet, bradut dragut, ninge peste tine, Haide, hai in casa mea, unde-i cald si bine…” N-a prea inteles semnificatia poeziei si nici rostul unui copac taiat in casa.
Dar chiar si asa, mamei i-a ramas adanc intiparit in minte fiecare Craciun petrecut in acei ani, povesteste cu drag amanunte indentificatoare pentru fiecare an in parte, retraieste toate senzatiile si emotiile de odinioara si ni le povesteste in pragul fiecarui Craciun modern,( bogat in cadouri scumpe, sclipici si beteala, Mosi inflationali, luminite si ornamente, oferte promotionale si cozonaci neperisabili ambalati in cartoane colorate,) dar atat de sarac si lipsit de continut spiritual. Si daca v-as intreba pe dumneavoastra cum anume v-ati petrecut Craciunul de la 20 de ani, sau cel de la 33, ati putea voi oare sa-l reperati in timp? Mi-e teama ca toate sunt la fel,- surogate de Sarbatoare comerciala. In plina glorie a lui Santa Claus capitalist, ne confruntam inca cu spaime vechi si personaje neverosimile, riscand sa pierdem adevaratul spirit al Craciunului. Acum, în Decembrie 2008, în Europa si implicit în România, cea mai mare parte a lumii care se declară creştină trăieşte ca şi cum nu ar avea credinţă în Cel care si pentru care, s-a instituit sărbătoarea Crăciunului sau mai reformator spus Sărbătoarea Naşterii lui Hristos.

În primul rînd prin numirea acestei sărbători “Craciun”, “Christmas”, “Holidays”, “Sărbători de iarnă”, nu înţelegem prea mult din ce se vrea a fi această sărbătoare. In Anglia, nici nu se mai spune Christmas, ci Xmas, ”Christ” a iesit din ecuatie, nu mai are nimeni timp pentru El, din pricina sarbatoririi Craciunului.
Pentru mulţi este doar o perioadă a anului cu lumini multe, cadouri inutile, zile libere, „overtime” dacă lucrezi, cumpărături compulsive, mâncare grea si hepaticoasa, băutură peste limita admisa de ficat, activităţi la biserică de complezenta... Bradutu' cu miros de cetina a devenit o ingramadeala de plastic verde, cu iz comercial si parfum de PVC. Începând cu 1 Decembrie, toata România începe sa jubileze, sa comemoreze si sa aniverseze fara odihna: Ziua Nationala, Mos Nicolae, al 13-lea salariu, misterele revolutiei, Ignatul, Craciunul, Sfântul Stefan, Revelionul, resturile de la Revelion si Sfântul Vasile... Dupa care reintram în mahmureala noastra cea de toate zilele. Mă gândesc ce inţelegere pot avea copiii despre aceste sărbătoari?
Eventual vor ţine minte că au văzut cămile, elefanţi, reni cu caciuli colorate, Mosi burtosi si rosii-n obraji, costumati in culorile Coca-cola, care ofera minute-n plus abonamentului telefonic (chiar si in alta retea), jocuri de lumini, brazi blegiti, diferite obiecte afişate în biserică cu valoare de simbol dar fără intelegerea adevăratei semnificaţii. Si cadouri fara noima, fara valoare si fara sens... Intrebati-va copilul daca-si aminteste ce anume primit de la Mosu’ acum doi ani!?!
Unde gasim un Craciun adevarat? Exista unul? Ce asteapta Dumnezeu de la noi in aceasta sarbatoare? Sa fim mai buni, mai darnici, mai milostivi, mai iubitori? Si daca am fi toate acestea doar de Craciun, n-am fi de fapt doar niste ipocriti?
Vine Craciunul. Luna cadourilor ni se spune la TV, in radio, presa scrisa si online. Luna in care trebuie sa faci cadouri pentru ca este important. Psihologic vei fi linistit si te vei simti un bun crestin.
Vezi in jur doar bucurie si fericire. Te uiti la tine si te gandesti… de ce eu? De ce eu nu am bani? De ce eu nu am unde sa petrec? De ce eu nu am pe cineva care sa-mi faca cadouri si sa-i dau cadouri? De ce eu sunt nefericit cand toata lumea este fericita? Iti pui aceste intrebari si chiar le crezi. Incepi sa te deprimi si totul ti se pare din ce in ce mai stralucitor si mai frumos dar foarte departe de tine.
Dar stiti in ce consta aparenta lor fericire? Fercirea lor este ca au putut sa faca jocul market-ingului. Ca nu au ajuns sa-si puna aceste intrebari. Fericirea lor este o rasuflare de usurare ca au trecut si peste asta cu bine si se pot lauda in stanga si dreapta. Mai nou ne intrecem in destinatii cat mai exotice, locatii cat mai luxoase insotite obligatoriu de fotografii demonstrative cat mai elocvente. Sa mai vorbesc de implicatiile si ignoranta valorilor crestine? De postul tinut de fatarnicie si explozia in sarmalele de dupa?
E jenant ce se intampla in prag de Craciun. Toti vand sarbatoreste cate ceva. Sampon, abonamente de telefon, calendare, petreceri la munte, CD-uri cu manele si colinde, pensii private, de toate. Totul e la super-oferta. Unde s-a dus “spiritul” ala pe care il vedeam in filmele americane? Unde este “spiritul” Craciunului despre care povesteste mama?
Cum se face ca decembrie a ramas si acum “luna cadourilor” si nu ”luna celei mai importante sarbatori crestine”, sau macar “luna daruirii” - noua formulare in care avem dintr-o data libertatea de a reflecta la semnificatia gestului de a darui (mai degraba decat la ce facem cadou). Inca un motiv impotriva grabei de a pune compulsiv, mecanic si irational obiecte in cosurile cu cumparaturi
Mos Craciun… este totusi cel mai minunat personaj de care am auzit vreodata.
Mos Craciun exista? Da, exista.. exista in sufletele noastre, exista in amintirile din copilarie si va ramane mereu acolo.Cu totii avem nevoie de magie, de vis, de fantezie.. si atunci, care ar mai fi farmecul Craciunului fara Mos Craciun?In noaptea de 24 spre 25 decembrie, Mosul incarca sania cu cadouri, inhama cei 9 reni: Rudolph, Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Cupid, Donder si Blitzen si porneste la drum.
Eu inca mai cred in Mos Craciun. Nu in Mosul imbracat in rosu coborand pe horn. Ci in Spiritul Craciunului, care ar trebui sa ne insoteasca permanent. Spiritul care ne aduce bucurie, care ne aduce aproape de familie, care ne aduce zambetul pe buze de fiecare data,care ne umple sufletul de liniste. Poate ca multi dintre noi ar trebui sa creada in Mos Craciun. Sa opreasca putin timpul, sa se dea cativa pasi inapoi si sa isi dea seama incotro se indreapta. Dar sa lasam vorbaria si sa ne bucuram de sarbatori. Asta-seara il astept pe Mos Craciun! Si maine seara. Si in fiecare seara din anu’ ce a ramas! Pentru ca, am 30 de ani si inca mai cred in Mos Craciun.

Sfatul Psihoterapeutului:
Stiti cum e cu lucrurile pe care le putem schimba?…
Daca vrem cu adevarat, le schimbam!
Si cu ceea ce nu putem?….
Le acceptam… sau…
Ne schimbam atitudinea, gandurile, comportamentul….
Si stiti ce se intampla daca ne schimbam noi?…… Incet- incet se schimba si cei din jur. Si cel mai important...cladim in copiii nostri adevarate valori, adevarate modele, adevarate personalitati si mai ales sentimentul apartenentei la o societate cu traditie autentica.
Este adevarat ca de la o sărbătoare Cristo-centrică sa ajuns la o sărbătoare Ego-centrică. Datorită presiunii psihologice creată in această perioadă, mulţi ajung în depresie, Crăciunul a devenit perioada cea mai depresivă a anului pentru mulţi, mii de pacienţi sunt consultaţi sau internaţi în spitale în această perioadă. Rata suicidelor creste exponential in lunile noiembrie si decembrie. O inimă nemulţumită cu starea şi poziţia social-economică, ajunge să fie orbită, interpretând sărbătoarea naşterii lui Cristos ca o perioadă în care greutatea banului îşi spune cuvântul. Dar haideti sa fie altfel anul acesta...haideti sa traim sarbatorile autentic, functie de nevoile noastre adevarate.

Va provoc ca intr-o analiza introspectiva sincera, sa indentificati modul in care ati vrea sa traversati acest Craciun. Ce anume va doriti cu adevarat de la acete sarbatori? Cum anume ati dori sa petreceti sfarsitul de an astfel incat, peste ani sa-l puteti repera in timp? Cum anume ati putea sa-i faceti intr-adevar fericiti pe cei dragi? Ce planuri pentru noul an fixati la nivel mental chiar in aceasta perioada si cum anume facem retrospectiva si bilantul anului ce a trecut fara a numara doar „oile negre”? Care-i reteta pentru a reusi sa va incarcati pozitiv de „spiritul Craciunului”, fara a va lasa manipulati de „modelele comerciale” care va golesc card-urile, buzunarele, timpul liber si nervii? Si va spun un secret...chiar nu aveti nevoie de bani pentru a reusi asta...
Putem darui nenumarate cadouri ce nu presupun neaparat o investitie materiala. Pentru cei care ofera aceste daruri este esentiala implicare emotionala, atentie si un pic de feeling. Oferiti in dar ascultarea (insa asculta cu rabdare si cu inima deschisa, fara chicoteli, fara intreruperi , fara raspunsuri hazardate)
Oferiti in dar rasul (orice poate aduce zambetul pe buze, o gluma, o poza, sau poate o mica poznaie)
Ofera in dar singuratatea (sunt unele momente in viata unui om cand are nevoie sa fie lasat in pace, sa fie singur, sa fie el cu el ).
Ofera in dar complimente (cuvintele nu costa nimic material si totusi au un efect impresionant asupra spiritului uman. Complimentele reale si sincere aduc un zambet subtil insotit de o mare, mare satisfactie).
Ofera in dar timp ( timp petrecut impreuna, poate nu mult, dar de buna calitate... acel timp ce ne-a tinut departe unii de altii peste an).
Faceti schimb de secrete( asta da cadou...copiii nostri vor aprecia enorm, cu conditia sa fim cu adevarat sinceri ).
Ofera in dar cadouri care valoreaza mai mult decat orice lucru „ la moda”...Un bilet la un spectacol, o dupa-amiaza hai-hui, poate un voucher la un salon de ingrijire corporala, un week-end doar cu copilul si pentru copil ( patinati cu el sau faceti o cazemata de zapada)... programati o intanlire, chiar si un telefon unui prieten drag. Renuntati la SMS-urile impersonale si reci, in schimbul „demodatei” felicitari...sau si mai bine o fotografie cu insemnatate, care sa evoce amintiri frumoase, dar demult uitate.
Aceste cadouri nu vor fi refuzate niciodata si au puterea de a ii apropia pe oameni. Sunt gratis sau costa foarte putin, dar sunt atat de valoroase si la indemana tuturor.
Nu va dati in laturi sa faceti cadouri de suflet si nu ratati nici un moment, pentru ca nu stiti cand veti mai avea ocazia. Uitati de cumparaturi si cautati-va prietenii, reuniti-va familia, iertati-va dusmanii si faceti-va cadou cel mai minunat si implinitor sentiment: acela ca sunteti mai buni!
Faceti-va timp si pentru dumneavoastra! Creati-va noi traditii, pentru familia dumneavoastre!
Si poate cel mai important cadou pe care vi-l puteti face...schedule-ul realist dar optimist pentru anul 2009...cu dorinte si nevoi, cu planuri si strategii si cu credinta certa ca va iesi exact asa cum va doriti. Pentru ca-n ordinea universala, de cand e lumea si pamantul, atragem magnetic doar acele lucruri pe care le gandim, pe care le vizualizam la nivel mental si mai ales in care credem cu adevarat!
Va doresc un Craciun de care sa va amintiti cu placere peste ani, fara a sta prea mult pe ganduri! Doar de voi depinde asta...

SPOT PUBLICITAR ZACH

PRIMUL INCOME CASTIGAT DE ZACH...PRIMUL JOB...PRIMA ZI DE MUNCA FULL TIME...CU AMENDAMENTUL CA S-A SIMTIT RUSINAT SA FACA RECLAMA LA CHILOTI DE UNICA FOLOSINTA...

EMISIUNE PRO TV

Emisiunea "Ce se intampla doctore?" - Poftiti la slabit!

Echipa de specialisti formata din pshihoterapeut Emilia Potenteu, nutritionist Mihaela Bilic si antrenor fitnes Taufic. Prezentatoarea emisiunii Oana Cuzino.

O experienta interesanta cu rezultate terapeutice satisfacatoare!